Sa fii trist chiar daca esti vesel, sau sa fii vesel chiar daca esti trist. Dar oare...cum esti? Mai stii? Crezi ca poti „juca” un rol? Cum e sa fii acolo, pe scena, interpretand ceva? Cum oare atatea emotii adevarate pot emana dintr-un „mincinos”?
Pentru ca un actor nu minte niciodata. EL SIMTE. Tot ceea ce ai tu impresia ca el inventeaza, iar ca
starile pe care le transmite nu sunt reale, de fapt, sunt mai mult decat simtite si date mai departe.
starile pe care le transmite nu sunt reale, de fapt, sunt mai mult decat simtite si date mai departe.
Cum este posibil?
In fiecare zi, fiecare dintre noi joaca un rol...sau mai multe. Joaca rolul de copil, de parinte, de mama, de frate, de student, de profesor, de iubit, de bunica, de coleg. Pe rand, fiecare dintre noi suntem ceea ce este nevoie sa fim.
Asa si el, actorul. Este ceea ce trebuie sa fie...dar nu oricum. Isi pune pe tava toata frumusetea, toata uratenia si tot delirul lui, pentru ca tu, la randul tau, sa poti juca un rol :de spectator.
Exact in acelasi moment in care el isi joaca rolul si tu ti-l joci pe-al tau...sau ale tale.
La intrebarea: „ce simte el cand interpreteaza?” este destul de greu de raspuns. Dar oare, „cum este sa te interpretezi pe tine?” Te-ai gandit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu