Dupa cum spuneam, revin cu impresii in urma
spectacolului pe care l-am vazut marti. Exploziv,
in regia lui Andrei Măjeri, scris de Elise Wilk spune o poveste. Hmmm, sau mai
degraba, spune o poveste pentru fiecare.
In primul rand este Denis, elevul „asumat”, pe
care nu il intereseaza niciodata ce zic ceilalti si face doar ceea ce vrea el.
E genul ala de „bad boy” in jurul caruia se nasc foarte multe discutii. Iubit
de fete, ca doar in adolescenta
baietii rai sunt cei mai misto si urat invidiat
de colegi, colegi care, ulterior vor incerca cu orice pret sa ii intre in
gratii.
Mai este seful clasei care nu are mari sorti de
izbanda sa il domoleasca pe Denis. Traieste intr-un permanent conflict
interior. Maica-sa nu sta niciodata de vorba cu el, iar intr-un final, tot
acest problematic Denis ajunge, intr-un fel sau altul, sa ii fie fatal.
Profesorul iubit de elevi are si el povestea lui.
Ii place linguseala si nu este niciodata atat de autoritar pe cat ar trebui.
Psiholoaga are si ea probleme si tot din cauza lui
Denis. In incercarea de a-l „vindeca” pe elev, ii cade in plasa.
Fetele indragostite de Denis le-as putea baga in
aceeasi oala, pentru ca se comporta oarecum la fel, orbite de teribilismul „idolului”
lor.
Femeia de serviciu le stie pe toate, insa, ca de
obicei, nu paraste.
Finalul este unul insa care m-a impresionat mult. Nu
vreau sa il dezvalu ca poate se mai joaca piesa si nu o sa va stric surpriza. Cert
este ca morala pe care am desprins-o eu este una destul de puternica. Pana la
urma, oricat de multe lucruri ai face in viata ta, in cele din urma, vor fi
uitate.
Asadar si prin urmare, dupa cum ii spune si numele, a fost, intr-adevar, un spectacol exploziv.
Iar ca un P.S. o sa las aici un link de pe
youtube:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu