Sa inceapa SuperBlog 2016!

Am intrat intamplator pe site-ul http://super-blog.eu/ sa vad daca s-a mai anuntat ceva despre concurs si, ce sa vezi, inscrierile au inceput mai devreme ca de obicei, asa ca, tin sa va anunt ca ma inscriu si eu. 

Am mai participat acum...2 ani, insa nu am reusit sa duc pana la capat competitia, insa, anul asta, vin cu mai multa ambitie si mai multa motivatie ca, indiferent de punctajele pe care le primesc, sa incerc sa termin competitia. 

Asadar, sport la scris tuturor! 

Azi voi da o spargere!

Azi voi da o spargere! Nu in adevaratul sens al cuvantului, desigur, ci doar voi fi acolo atunci cand va fi ea data. Cei care stiti despre ce e vorba, probabil v-ati dat deja seama, iar pentru cei care nu stiti, este vorba de “Spargerea” dupa Razvan Petrescu, in regia lui Dragos Alexandru Musoiu, care se joaca in seara asta, de la ora 17.00, la Teatrul National “Marin Sorescu”.

           Nu stiu inca foarte multe despre piesa, ci doar ca este o comedie neagra in care personajele sunt “aruncate” in situatii grave, tratate cu umor, un umor macabru. Trei bărbați de vreo cincizeci

Te-ai intrebat vreodata?!

Te-ai intrebat vreodata ce te-a facut sa speri? Sa speri asa de nebun ca lucrurile se indreapta de la sine si ca va fi din nou cum a mai fost. Sa ai in tine credinta aia cum ca, intr-o zi, totul va reveni la anormalul care, incetul cu incetul, a devenit parte din tine.

Stii ce e cel mai ciudat? Ca in sinea ta stii ca nu mai poti face nimic, dar inca speri. Poate chiar faptul ca esti neputincios iti da falsa impresie ca lucrurile vor fi cum au mai fost. Dar nu vor mai fi...

Dar de iubit, ai reusit sa iubesti vreodata? Nu sa fii indragostit, ca fluturii aia mor repede. Vorbesc de iubirea aia care pune control pe corpul si pe spiritul tau. Vorbesc de iubirea aia care nu te mai lasa sa respiri atunci cand ceva nu merge, iar noptile tale devin niste

Teatrul înseamnă viaţă!

Da, exact aşa cum citeşti: Teatrul înseamnă viaţă! Sau cel puţin aşa mi-a spus mie o actriţă, atunci când am avut nesăbuinţa să o întreb ce înseamnă teatrul şi cum s-ar putea el defini. Recunosc, am fost mulţumit, jenat şi uimit în acelaşi timp de răspuns. Mereu mi-a plăcut teatrul, am cochetat cu el, am îndrăzneala de a scrie o piesă de teatru care e aproape pe terminate, însă niciodată nu am stat atât de aproape de un actor pe care am putut să îl întreb orice.

Geni Macsim este actriţa care a interpretat în faţa noastră nu o poezie, nu o fabulă sau vreun monolog, ci pur şi simplu şi-a interpretat propriul rol. Geni Macsim în pielea, ghici a cui? A lui Geni Macsim! Ne-a vorbit despre debutul sau în actorie, despre cum s-a hotărât să dea la teatru şi perioada de studenție. S-a confesat în faţa noastră şi s-a dezbrăcat de inhibiţii, iar pentru prima oară am putut vedea omul din spatele unui actor. Au avut loc confesiuni și rememorări ale întâmplărilor cu actorii și regizorii și povestiri din culisele spectacolelor. Ne-a vorbit despre cum a purtat costumul Evei într-un spectacol şi cum aflase despre

Esti la fel de frumoasa ca oricare alta

Pe mine nu ma intereseaza ca tu sa fii frumoasa. Crede-ma, esti la fel de frumoasa ca oricare alta. Eu nu pentru asta te iubesc. Sigur, nu o sa fiu ipocrit sa spun ca as fi vrut sa fii mai putin frumoasa. Sub nicio forma! Eu iubesc frumusetea ta mai mult decat orice. Dar pe aia interioara. Aia pe care nu pot s-o vad decat eu.

            Sunt putin gelos cand altii intorc dupa tine capul pe strada, dar ma linistesc repede. Ei nu pot vedea ceea ce vad eu. N-au cum sa patrunda ei in interiorul tau, sa priveasca prin ochii tai si sa ajunga la sufletul tau. Eu pot! Doar tu ai zis-o.

Daca ai sti cat imi place cand ma contrazici si cand imi poti citi gandurile. Imi place sa fiu previzibil in ochii tai. Imi place ca stii sa ma certi, dar stii sa ma si impaci. Imi place cum adormi pe umarul meu si cum motai de fiecare data cand te asez pe perna si te acopar ca sa nu iti fie frig. Stiu ca si tie iti place asta.

Si totusi, nu iti voi spune niciodata ca esti frumoasa. Nu are rost. Nu vreau sa crezi ca eu la tine iubesc exteriorul. Tu nu

Cum e sa fii batran?

Nu m-am gandit niciodata cum e sa fii batran. Chiar daca imi fac planuri pentru viitor, tot pe mine, cel din prezent, ma transpun acolo. Nu m-am imaginat fiind cu parul alb si barba sura. Poate cine stie cum, intr-o discutie cu bunicii, spunandu-le ca, probabil, eu nu voi mai apuca timpurile lor.

Insa azi, mai mult ca niciodata, m-am vazut acolo, peste 50 de ani sau cel putin am incercat sa ma vad. Asta si pentru ca am surprins, din intamplare, o dicutie din autobuz al unei femei care se adresa, cel ai probabil, bunicului ei. Barbatul, trecut de 80 de ani, asculta cuminte