Pe mine nu ma intereseaza ca tu sa fii frumoasa. Crede-ma,
esti la fel de frumoasa ca oricare alta. Eu nu pentru asta te iubesc. Sigur, nu
o sa fiu ipocrit sa spun ca as fi vrut sa fii mai putin frumoasa. Sub nicio
forma! Eu iubesc frumusetea ta mai mult decat orice. Dar pe aia interioara. Aia
pe care nu pot s-o vad decat eu.
Sunt putin gelos cand
altii intorc dupa tine capul pe strada, dar ma linistesc repede. Ei nu pot
vedea ceea ce vad eu. N-au cum sa patrunda ei in interiorul tau, sa priveasca
prin ochii tai si sa ajunga la sufletul tau. Eu pot! Doar tu ai zis-o.
Daca ai sti cat imi place cand ma contrazici si cand imi
poti citi gandurile. Imi place sa fiu previzibil in ochii tai. Imi place ca
stii sa ma certi, dar stii sa ma si impaci. Imi place cum adormi pe umarul meu
si cum motai de fiecare data cand te asez pe perna si te acopar ca sa nu iti
fie frig. Stiu ca si tie iti place asta.
Si totusi, nu iti voi spune niciodata ca esti frumoasa. Nu
are rost. Nu vreau sa crezi ca eu la tine iubesc exteriorul. Tu nu
esti
superficiala. Ar fi prea usor sa arunc in tine cu aceste doua cuvinte: „esti
frumoasa”. „Asa, si?”, mi-ai raspunde. Sub epiderma ta se ascund lucruri mai
frumoase si mai profunde decat infatisarea. Poti sa stai si un an cu parul
ciufulit ca nu ma deranjeaza. Poate o sa ma indragostesc mai mult, asa ca ai
grija. Iar cosul ala de pe gat despre care tot imi zici ca iti apare, pfuaa…
lasa-l acolo!
Asa ca, sa stii, iubita mea, tu pentru mine nu esti si nu
vei fi niciodata frumoasa! Nu ma voi hrani niciodata din efemeritatea chipului
tau, ci mereu voi musca din frumusetea sufletului tau, atunci cand imi va fi
mai foame de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu