Amintiri la borcan de la Art&Craft Design

Că de departe or veni pe plaiurile noastre şi ne-or căuta de tradiţii, de obiceiuri ori de ospitalitate. Or vrea să ne vadă locurile, să ne calce drumurile de munte şi să ne respire frumuseţile ca să le rămână în suflet. Dar la fel cum vin, tot aşa vor pleca înapoi, iar pentru că îi vrem să le stea gândul la țărişoara noastră, trebuie să îi facem să-şi aducă aminte de România, din toate colţurile lumii. Şi cum altfel îţi aduci aminte mai bine decât prin intermediul unui simț?

Iar de ce, acest simț, să nu fie mirosul? Exact aşa! Ia gândeşte-te, atunci când mergi acasă, iar bunica îţi pune pe masă pâinea făcută în țest. Nu te năpădesc amintirile de când încă umblai cu picioarele goale prin curte și băteai mingea, iar mirosul ăsta te aşeza negreşit la masă, uitând, pentru o vreme, de ale copilăriei jocuri?

        Ei, bine, eu asta aş vrea să îi ofer călătorului prin lume, ca să mă ţină minte! O colecţie de borcane cu mirosuri, cum doar pe la noi găseşti. Aş închide sub capac gingăşia florilor de corcoduş. Mirosul lor, atunci când înfloresc, ar fi dovada pură de primăvară românească. Să ştie că doar aici găseşte prospeţime şi vitalitate, iar când o vrea să se întoarcă, doar să deschidă borcănelul şi să închidă ochii. Nu l-aş lăsa doar aşa pe turistul meu şi aş vrea să îi mai dau pentru drum şi mirosul de fân proaspăt cosit. Cu iz de vară târzie, când i-o fi mai greu pe drumul spre casă, să ia o “înghiţitură” din plaiurile noastre autentice, să pară că încă n-a trecut hotarele.

Din vreme în vreme, atunci când i-o fi dor de ale noastre produse româneşti şi o să vrea să rememoreze gustul deserturilor autentice, pe care doar aici le-a înfulecat, o să-i dăruiesc un borcănel cu miros de “Poale-n brâu”. Să simtă cum muşcă din ele şi cum cere încă o porţie, la fel ca prima dată când le-a încercat şi să intre imediat pe internet să caute reţeta.

Nu mi-ar fi frică să pun la păstrat, în borcane, nici mirosul de grâu abia treierat. Căci drumeţul care a călcat şi pe la ţară, ştie despre ce vorbesc. Iar atunci când i-o fi dor să se plimbe cu picioarele prin el ca să îl întoarcă la soare, o deschide borcanul cu surprize. Iar dacă doar un curios va desface capacul, îl va pufni o aromă îmbietoare şi sinceră, care e zămislită din zilele de prășit şi bătăturile din palmă făcute de seceră.

Şi mai sunt şi alte mirosuri precum mirosul de gutui pârguite, mirosul de nuci sau cel de brânză de burduf, pe care aş vrea să le încheg într-o colecţie pe care să o numesc “Mirosuri la borcan” şi pe care, aş vrea să o găsească iubitorii de frumos şi autentic pe rafturile celor de la Art&Craft Design.

Iar asta pentru că, după ce plec dintr-un loc în care am rămas cu inima, să mă pot întoarce, măcar cu gândul. Şi cum altfel decât cu ajutorul unor suvenire care să exprime exact esenţa spaţiului şi timpului pe care l-am vizitat? Simt că, atunci când iau cu mine o bucată din locul ăla, mă pot întoarce la el mai uşor, doar privindu-l și simțindu-l. Pentru mine, un suvenir înseamnă păstrarea amintirii vii a meleagurilor pe care le-am vizitat şi la care poate m-oi mai întoarce.

Am apreciat întotdeauna munca omului făcută cu iscusinţă. Iar printre iscusinţele cele dintâi am găsit a fi cusutul la ie. O vedeam adesea pe bunica „împungând” cu acul într-o „cârpă”, neînţelegând de ce stă ore întregi cu două perechi de ochelari pentru a face toate aceste broderii. Am înțeles ceva mai târziu ca era o munca de Sisif, dar produsul final spăla toate orele de lucru și nenumăratele înțepături în deget. Consider că această artă populară,  a țesutului la ie este una care mi-ar plăcea să nu piară vreodată. De departe aș alege de pe rafturile virtuale ale celor de la Art&Craft Design o ie. Iar asta pentru că știu că Art&Craft Design suțin arta populară şi artizanatul, iar meşterii populari sunt apreciați așa cum se cuvine, pentru că doar prin ei tradiția românească poate fi perpetuată.

Ia albă cu broderii argintii seamănă extrem de mult cu cea pe care, acum ani buni, a mea bunică a cusut-o. De ce este ia suvenirul meu preferat? Pentru că simt că, prin ea, autenticul românesc dăinuie, motivele tradiționale înfloresc în sufletul celui ce le poartă cu mândrie.

          Și de-aș mai putea, această ie i-aș oferi-o bunicii, s-o poarte cu mândrie, ca o româncă și adevărată olteancă ce a fost!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!