Cheliuță și evenimentul de afaceri

„Ce-o mai vrea şi ăsta?” Îmi zic eu în gând după ce secretara m-a anunţat că trebuie să mă prezint în biroul lui. Îi şi văd chelia aia stralucindă şi parcă dată cu lac, scărpinându-se în mustaţa stil „The Bandito” şi începând să mă muştruluiască pentru cine ştie ce agrafă de birou pe care nu am pus-o la contractul lui.

-Bună ziua, domnule director!

-Bună, dragul meu? Ce mai faci? Ce soare e afară!

Dacă v-aş spune că ochii mei erau cât cepele când m-a abordat în felul acesta e puţin spus. Nu-mi venea să cred.

-Aveți dreptate, foarte frumos afară! Spun eu, apropiindu-mă uşor de el să văd dacă nu cumva a tras la măsea înainte să mă cheme.

-Stii de ce te-am chemat?

Să fumăm iarbă, e primul gând care îmi vine în minte, că după cum vorbeşte cu mine e clar că nu e pe ale sale. Mi-am dat însă repede seama că legea anti-fumat interzice să să îţi aprinzi ţigara în spaţiile închise, aşa că am spus politicos:

-Nu, domnule director? Ce s-a întâmplat?

-Nu s-a întâmplat nimic. Vreau doar să ştii că îţi apreciez munca. Vreau să te premiez pentru asta!

Să mă premiezeeee??!! Până acum urla la mine de fiecare dată când nu era ceva la locul lui, iar de data asta mă cheamă şi îmi spune că mă premiază? Chiar că-i ziua mea norocoasă.

-Oh! Dar vă mulţumesc, domnule director!

-Nu-mi mulţumi mie, ci Ginei. E plecată în delegaţie că altfel se ocupa ea. Ai de orgaizat un eveniment de afaceri!

-Eveniment? Păi şi premiul?

-Cum „păi şi premiul”? Tu crezi că las pe oricine să organizeze un asemenea eveniment? Eşti băiat bun şi am încredere în tine, chiar dacă mai uiţi să pui zaharină în loc de zahăr în cafea. Evenimentul este într-o săptămână începând de azi. Hai, la treabă!

-Dar, domnule director...

Voiam să-mi iau liber săptămâna viitoare, aş fi vrut să spun, dacă nu m-ar fi întrerupt autoritar, scărpinându-se în mustaţa lui de bandit din anii ’70.

-Niciun dar. La treabă! Secretara mea ţi-a şi trimis toate detaliile pe mail!

Ies din birou şi nu ştiu ce să fac: să râd sau să plâng? Să râd pentru că şeful chelios chiar are încredere în mine să îi organizez un asemenea eveniment sau să plâng pentru că nu ştiu de unde să mă apuc? Parşivul! Mi-a zâmbit aşa drăguţ la început şi a vorbit aşa frumos. Firar chelia lui să-i fie. Dar... munca e muncă. Hai la organizat. De ce-ai plecat tu, Gina?

După ce citesc mail-ul îmi dau seama că datele problemei stau cam aşa:

-eveniment corporate de 50 de persoane, dintre care 40 rămân şi peste noapte;

-oaspeți din China, Germania, SUA, ba chiar şi din Dubai vin câţiva;

-sala de conferinţe să fie luminoasă şi încăpătoare;

-camerele trebuie să aibă conexiune Wireless, aer condiţionat, minibar, linie telefonică directă pentru apeluri internaţionale – în mod obligatoriu –. Asta ultima mă răcoreşte. Parcă îl şi văd pe chelios înjurând de mama focului că au sunat chinezii acasă.

-loc de coffee break şi restaurant care să prepare atât mâncare tradiţională romanescă, cât și mâncăruri fine ( dacă o fi vreo unu mai pretențios ).

„P.S.: Vezi ca locaţia evenimentului să fie destul de aproape de centru, iar pe invitaţi să îi cazezi în funcţie de rang! Ai lista ataşată.”

Nu-i aşa că-i minunat?

Astfel stând treaba, e clar că acesta va fi un eveniment la hotel. Dar care hotel? Cine îmi oferă mie atât de multe într-un timp atât de scurt?

         Super! Stau de 3 luni în București și cheliuță mi-a dat de organizat un ditamai evenimentul în care vin persoane atât de importante pentru a semna contracte de colaborare cu compania ăstuia de publicitate.

Plec de la birou pe jos, în speranţa că mă voi întâlni pe drum cu inspiraţia şi norocul pentru a găsi locaţia potrivită. Şansele sunt egale cu cele ca Shakira să vină la mine şi să mă întrebe dacă vreau să dăm puţin din buric. Parcă auzisem că o să aibă un concert în curând în Bucureşti.

Merg agale pe Bulevardul Decebal şi parcă ceva mă atrage către Calea Călăraşilor, aşa că fac la stânga. Mint! Nu m-a atras nimic, că ar fi prea clișeic, doar că pur şi simplu m-am rătăcit. Pe partea dreaptă, văd parcă un turn luminos. Mă apropii. Un hotel. Golden Tulip Times. Interesant nume, îmi zic. Iar designul exterior este unul chiar drăguţ. Cred că e şi Shakira pe aici pe undeva.

18.30. Sper să mai găsesc pe cineva. Intru, salut politicos recepţionera şi cer să mă îndrume către cineva care se ocupă de evenimente corporate.

-Doamna este pe picior de plecare, dar cred că vă poate primi.

Minunat. Sigur nu e Shakira cea cu care mă întâlnesc?

Prezint eu datele problemei, spun câte camere am nevoie, ce fel de sală de conferinţă, despre restaurant şi toate cele. Răspunsul? Cred că îl ghiciți și singuri.

-Ai noroc, băiatule! Sunt multe camere câte ne ceri tu, iar în general nu avem atât de multe disponibile, însă Shakira tocmai a anulat concertul pe care îl avea programat peste o săptămână, aşa că, îţi pot oferi tot ce îmi ceri.

Măi să fie! Îmi venea să dansez Waka Waka atunci când am auzit, dar m-am abţinut.

-Hai să-ţi arăt hotelul.

Îmi arată sala de conferinţe Panorama. Priveliştea este una foarte frumoasă, spre Casa Parlamentului, iar ziua ne putem folosi de lumina naturală. Mai aveau încă două săli pe care le puteam folisi dacă aveam nevoie, însă aceasta mi s-a părut mai mult decât potrivită.

Restaurantul Good Old Times? Fix ca în filmele alea americane, parcă niciun colţ de masă nu era îndoit, iar din bucătărie miroase mai ceva ca la mama în bucătărie.

Camerele erau pe mai multe categorii, fix pentru cazarea pe rând despre care vorbea mustăcioară.

N-am cum să nu-l dau gata pe şef, îmi spun în sinea mea satisfăcut şi încântat de ceea ce-mi vedeau ochii.

-Aici este Cafe Time, cafeneaua pe care o puteţi folosi pentru coffee break-ul despre care îmi ziceai.

-Pai, bun! Minunat, ce să spun. Nu mă aşteptam să găsesc toate astea la dumneavoastră. (Şi asta doar datorită Shakirei, îmi spun în gând). Ne auzim mâine să semnăm contractul.

-Stai, hai cu mine până la etaj să-ţi mai arăt ceva.

Eh! La asta chiar nu mă aşteptam. Sigur îl dau gata pe cheliuţă când îi voi spune că vom ţine conferinţa de presă la Clubul Skyline, iar seara vom servi cocktailul aici. Locaţia este una neconvenţională, numai bună de petrecut momente memorabile, cum este cel al semnării unui parteneriat de o asemenea anvergură.

-Angjații hotelului te vor ajuta la tot ce ai nevoie. Trebuie doar să le spui de ce ai nevoie.

Ce să mai, e clar că totul va ieși cum trebuie. Îmi place foarte mult acest hotel. Este un spatiu primitor, care îți inspiră profesionalism încă de când intri pe ușă. Nicio scamă nu e pe jos. Personalul este unul plăcut, gata oricând să îți sară în ajutor. Camerele sunt mari, băile sunt impecabile, așa că oaspeții nu au de ce se plânge și se pot relaxa în voie după ce vor semna contractele. 

Am stabilit ce era de stabilit, rămâne să mă ocup doar de detalii. Am timp destul o săptămână. Şi dacă tot suntem aproape, hai să le organizez a doua zi şi un tur prin Centrul Istoric. Poate de data asta chiar se lasă cu un premiu. Mai că-mi vine să-l pup pe cheliuță.

Notă personală: “Nu uita să o suni mâine pe Shakira. Poate vine să cânte și să-l danseze puțin pe cheliuță”.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!