Azi mi-am propus sa vad lucrurile prin ochii Madalinei T. Se simte miros de libertate si de ROGVAIV.
Deschid ochii: un albastru se intinde din fata lor si
pana spre departe. Cateodata verzi, alteori influente de caprui, in functie de lumina,
de zi, de suflet...
Si da! Un ROGVAIV pleaca din ochii mei spre cine stie unde, cine stie cand sau cine stie de ce.
Tin in mine mai mult decat las sa se vada si scot putin cate putin pentru cei
ce-mi simt emotia...cu emotia lor. N-am scos niciodata totul si nu pentru ca nu
am vrut, ci pentru ca nu am avut de ce, nu am stiut cand ori poate nu l-am
gasit pe „cine”.
Calc cu pasi grabiti - dar balansati - catre viitorul
ce-mi pare o incercare, impletind din vise idealul si aducandu-l in realitate
printr-un cuvant: libertate.
Vreau sa ma simt libera prin gari de metrou, asteptand sa
ajung pe bancile deja roase de coate de ani buni si pe care ii voi mai roade
inca pe atat. Vreau sa ma simt libera in diminetile in care ploaia imi bate in
geam ori soarele imi canta simfonii de raze pe fata. Vreau sa ma simt libera
sa-mi doresc, sa iubesc, sa traiesc fiecare clipa, simtind cum ceva in piept
imi pulseaza permanent, ducandu-ma spre mai departe si dandu-mi voie sa-mi tin
in palme idealurile. Vreau sa ma simt libera cu mine, in mine, de mine.
Mi-ar placea sa soptesc, sa spun, sa strig fericirea,
dorindu-mi ca teama si nesiguranta din voce sa nu se perceapa, dar sa patrunda
in sufletul si mintea celui ce ma intelege si ma simte asa cum sunt.
Inchid ochii, iar totul in jurul meu dispare...mai putin
libertatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu