Scrisoare de la un prieten

Urmatoarea postare nu imi apartine. Este ceva ce am primit de la o prietena foarte buna. O iau ca pe o lectie si o voi reda in intregime.

Din cand in cand, oamenii ar trebui sa mai spuna ce simt unii fata de altii. Face bine!

" Mi-a placut mereu ideea de a scrie, dar niciodata n-am povestit despre persoane in istorisirile mele. Am spus doar despre trairi, fapte si alte lucruri care m-au marcat. Ei bine, de data asta renunt la egoism si  vorbesc despre un om special. Stii genul ala de prieten, care te face sa razi dimineata, te enerveaza la pranz si iti alina ranile seara? Cred ca da. Eu am unul,
la fel cum cred ca si tu ai.

               O sa-i spun Radu. Da, este un baiat si imi este prieten. Nu o sa va povestesc despre felul lui de a fi, pentru ca este prea dubios si special, in acelasi timp, dar mi-ar placea sa punctez cateva chestii care ies in evidenta la acest prieten.

1. -      Este sensibil si nu-i este rusine sa arate asta, ceea ce, in ochii multora, in special ai mei, il face puternic. Vede frumosul din lucruri, din oameni, chestie pe care si eu o sesizez, iar acest frumos il transpune-n arta. Poezia e o arta, iar el scrie poezii.

2. -      E de o incapatanare cum rar am mai intalnit (eu sunt o raraitate, da, dar el ma intrece la faza asta). Ideea e ca are dreptate de cele mai multe ori cand  devine o persoana capoasa si-si sustine cu fermitate punctul de vedere. Good job, boss! Keep doing that!

3. -     E mereu acolo cand ai nevoie si cred ca ar fi trebuit sa incep cu asta, dar, daca-l laud prea mult, are tendinta sa si-o ia in cap si face cam urat. (Pun pariu ca razi cand citesti asta, ha!) . In ziua de azi, sunt din ce in ce mai putini oameni care se pun in locul tau si sunt si mai putini cei care inteleg ceea ce vrei sa exprimi. Nu spun ca intelege in totalitate, dar macar incearca, iar lucrul asta e de apreciat. Radu a fost mereu acolo, inca este si sper ca va fi mereu.

Suntem oameni si avem nevoie de suflete calde alaturi de noi. Cine a spus ca nu poate exista o prietenie intre o fata si un baiat  a fost un mare prost, care nu a stiut sa pretuiasca aceasta minunata legatura. Eu o pretuiesc, probabil, mai presus de orice.

Ti-am spus cum l-am cunoscut pe Radu? Nu cred, dar traiesc cu impresia ca cineva a pregatit ceva colosal, ca sa zic asa, pentru noi. A fost o pura intamplare ca am dat unul peste altul, din moment ce distanta ne separa (sunt cam 230 de km intre noi, fizic.) si o si mai mare intamplare ca am inceput sa vorbim. Suntem diferiti, din multe puncte de vedere, provenim din medii diferite, avem prieteni diferiti, si, totusi, extremele se atrag. E ca Yin si Yang, el ma completeaza pe mine si, cred ca, si eu pe el. Eu sunt aer, el e foc. El arde in prezenta mea.

 Sa revenim la ale noastre. Spuneam ca l-am cunoscut intamplator. Initial, am purtat o discutie banala, cu replici standard, din care nu puteai sa deslusesti nimic altceva, dar apoi, si-a deschis bratele, usor-usor, intampinandu-ma cu o imbratisare calda in lumea lui. Am prins curaj si am inceput sa i-o arat si eu pe a mea. Nu e mult timp de cand ne-am descoperit, dar traiesc cu impersia ca il cunosc de o viata si ca nu mi-ar ajunge restul zilelor sa impartasesc tot ceea ce vreau cu el. Fara suparare, dar, daca cineva mi-ar spune ca zilele-mi sunt numarate, el ar fi persoana pe care as dori-o langa mine, cu care as vrea sa rad si sa plang in acelasi timp.

        E dubios cum de o persoana total straina in urma cu un an, ajunge astazi sa fie o parte mare din lumea ta, dar asta e farmecul necunoscutului. Nu? Iar Radu este un necunoscut cunoscut tare fermecator.

 

P.S. Este ca sunt buna? "

P.P.S : Priteniile intre baieti si fete chiar exista!

P.P.P.S. : Multumesc!