Suntem o tara care incepe sa arda

Concluzia mea generala este ca suntem o tara de papagali si de „destepti”,  iar pentru noi lucrurile merg „fie cum o fi” si doar banul primeaza. Stim sa dam cu parul si sa acuzam, dar abia dupa ce s-a intamplat (Evident, nu intra toti in aceeasi oala, insa prea multi au vorbit ce nu trebuia). Ca vorba aia, „dupa razboi...” . Aici nu a fost vorba de 
un razboi, chiar daca au murit oameni... A fost vorba, daca vreti, de un razboi interior dus cu propria fiinta, razboi pe care l-au dus aceia care incercau sa ramana printre noi. Au fost chemati acolo sus si poate ca lor le e mai bine acolo, noi, insa, mai avem de indurat.

Fiecare dintre noi are cate o parere, dar niciunul nu ia atitudine sa faca ceva...ori sunt foarte putini care o fac. Toti credem ca am fi stiut sa facem mai bine daca eram in locul celuilalt, ca deh, la vorbe ne pricepem toti. 

Suntem o tara care incepe sa arda...deja la propriu, pentru ca noi ne dam foc unul altuia.

Suntem atat de meschini si rai ca nici macar in clipele astea nu ne-am putut abtine sa comentam cate si mai cate.

Multe dintre persoanele publice, care mai de care au iesit in fata sa spuna cate ceva si nu pentru ca le pasa, poate la foarte putini le-a pasat, ci pur si simplu pentru a-si face reclama.

Pentru noi nu mai conteaza esenta pe care o avem (sau nu) , nu mai conteaza sa fim oameni, conteaza parerea celorlalti, imaginea pe care o afisam, nu cine suntem cu adevarat. Oricum, nu cred ca stim cine suntem...

Scria cineva de ce nu a venit niciun preot la fata locului sa moara si aia cu Dumnezeu langa ei...sa li se aprinda o lumanare si lor...chiar daca iadul se aprinsese pentru ei si venise sa ii ia... Poate sufletele lor ar fi avut nevoie de asta sa poata pleca in pace din jungla in care traim cu totii.

De ce nu au venit preotii? Pentru ca suntem o tara de pacatosi...si nu ne vom mantui niciodata.

Suntem niste forme fara fond...Cu cat pacatuim mai mult, cu atat facem mai multe biserici. Am fost totusi intr-un fel bucuros sa aflu ca un preot pe care il cunosc a spus ca a tinut un moment de reculegere la biserica pentru cei ce au trecut spre nefiinta.

Iar cei care au murit chiar nu au fost pacatosi sau cel putin nu mai pacatosi decat noi ceilalti. Insa noi i-am judecat, am zis ca sunt satanisti, ca au sarbatorit diavolul si cate si mai cate.

E trist ca gandim asa... 

Si totusi, speranta, undeva, exista. La Craiova s-au adunat peste 300 de oameni care au venit sa aprinda lumanari pentru cenusa ce a ramas in urma. Si mai imbucurator este ca au fost preponderent tineri, un procent de peste 80% dintre acestia.

Si nu doar in Craiova s-au adunat, ci mai peste tot prin tara. Si aceia tot tineri au fost.

As vrea si eu sa donez sange, dar nu indeplinesc toate conditiile, din pacate. Cei care chiar puteti, va rog, face-ti-o! Face-ti-o pentru voi, in primul rand!

Haideti sa invatam din ce s-a intamplat...sa invatam sa fim mai buni. Macar atat ! Ca nu-i mai putem aduce inapoi...

Dumnezeu sa-i ierte!