Nu poti sa intelegi asa ceva daca nu traiesti. E practic imposibil. Voi, astia toti, care asterneti randuri unul dupa altul despre ceva ce s-ar fi putut evita daca am fi trait si NOI in anul 2015, nu faceti mai mult decat sa adanciti ranile. Nu veti intelege si nu vom intelege ce s-a intamplat acolo. E greu pana si sa-ti imaginezi prin ce au trecut...
Am urmarit zilele astea cam tot ce s-a intamplat inca din primul minut al
tragediei. La inceput am fost putin speriat, ba chiar mai mult, pentru ca eram aproape sa ajung in Bucuresti in seara aia si...cine stie unde m-ar fi purtat drumurile. Sigur ca m-am intrebat „daca as fi fost acolo?” si sigur ca nu am reusit sa continui dincolo de gandul asta.
tragediei. La inceput am fost putin speriat, ba chiar mai mult, pentru ca eram aproape sa ajung in Bucuresti in seara aia si...cine stie unde m-ar fi purtat drumurile. Sigur ca m-am intrebat „daca as fi fost acolo?” si sigur ca nu am reusit sa continui dincolo de gandul asta.
E cumplit, e tragic! Cred ca in momentul asta cuvintele nu mai valoreaza nimic si se dezintegreaza odata cu fiecare suflet care se mai inalta - prea devreme - spre cer. Nici lacrimile nu mai sunt ce-au fost, in momentele astea. Au ramas si ele incremenite in ochi, stiind ca daca vor curge, vor curge degeaba...ei nu se mai intorc... si nici ranile lasate in urma nu se mai astupa.
Si s-a iesit in strada. Initial pentru ei, mai apoi pentru noi. Lor le va face Dumnezeu dreptate, de asta nu ma indoiesc. Este insa dureros ca pe cadavrele celor fara de vina se catara multi acum, din dorinta morbida de a ajunge cat mai sus. Macar de-ar sti unde vor sa ajunga...
Oare in cati dintre noi s-a trezit constiinta aia adormita de romani? Cati ne-am dat cu adevarat seama unde traim si pe cine avem alaturi? Cand vom intelege ca „NU merge si asa” si ca inainte sa cerem sa se schimbe ceva ar trebui sa ne schimbam noi insine?! Cat va mai trebui sa induram „pilele”, „relatiile”, „cunostintele”? Cand vom face o fapta buna doar din simplul motiv ca suntem OAMENI, fara sa cerem nimic la schimb? Mai avem vreo speranta?!
Si totusi, daca as fi fost acolo, ce as fi facut? Daca tu ai fost fost acolo, ce ai fi facut? Am fi luptat cu disperare sa ne salvam sau am fi ramas sa ii ajutam pe ceilalti? Multi au murit asupriti de o dorinta mai mare de supravietuire, iar altii...pentru ca au intins o mana.
Timpul nu se mai intoarce, nici pentru ei, nici pentru noi, iar ceea ce-a fost va ramane. La unii decat pe pagini, la altii adanc in suflet. Cat despre ziua de maine, inca nu stiu nimic...
" Voi, astia toti, care asterneti randuri unul dupa altul despre ceva ce s-ar fi putut evita daca am fi trait si NOI in anul 2015, nu faceti mai mult decat sa adanciti ranile. " Oare nu iti anuleaza afirmatia asta toate celelalte cuvinte pe care le-ai scris?
RăspundețiȘtergereMa refer la cu totul altceva. "Este insa dureros ca pe cadavrele celor fara de vina se catara multi acum, din dorinta morbida de a ajunge cat mai sus. Macar de-ar sti unde vor sa ajunga... "
ȘtergereCu toate astea, foarte putini din cei care isi doresc sa ajunga undeva folosindu-se de tot ce s-a intamplat vor realiza ce incerci tu sa transmiti. Imi este teama ca si mai putini vor lua in considerare mesajul, deja se strang atatia care incearca sa faca ce vrei si tu sa faci si se lovesc de aceleasi minti inchise care ignora in momentul asta ceea ce ar trebui sa conteze de fapt.
ȘtergereCei care incearca sa ajunga undeva clar nu vor intelege. Probabil suntem putini, dar sper sa fim mai mult ca inainte. Iar cei care nu fac bine din moralitate, mi-as dori sa nu mai faca rau...macar de frica!
Ștergere