Prin ochii Simonei F.

Inima imi suna in piept mai rau decat suna trenul in gara inainte sa plece. Ochii imi stralucesc azi, mai mult ca oricand. Imi trag blugii pe mine, rimelul pe ochi, rujul pe buze si fondul de ten intr-atat cat sa nu deranjeze. Pe ceilalti.

Rad de stirea proasta de la TV, iar reclama de la Fervex ma face sa ma intreb daca nu cumva ar trebui sa ma feresc de raceala zilele astea. Cam frig, da, probabil trebuia sa-mi iau cealalta geaca. Norocul meu ca nu mi-am uitat si manusile.

La metrou e curent, dar oamenii par sa nu bage de seama. Il pierd la mustata pe primul, dar nu e stres, vine altul. O sa intarzii la curs, asta e! Azi sunt fericita. Nu stiu de ce, dar azi asa vreau sa fiu! Zambesc la oameni. Multi imi
intorc zambetul, altii se sterg pe fata. Dar ma apuca de mana. Eu il strang si mai tare. Imi saruta crestetul si-mi spune „ai grija de tine”.

Usile se inchid, fara ca macar sa fi stiut cine e...sau a fost. Bine ca tipul din dreapta are casti in urechi, altfel mi-ar fi auzit inima cum da sa iasa din piept. Din manusi iese abur, mainile au transpirat, gandul meu a ramas la el. Stiu ca nu-l voi mai vedea, dar stiu cine e!

E cine vreau eu sa fie. Este tristetea mea, care azi m-a lasat sa plec singura. E fericirea mea, care si-a amintit ca o uitasem in borcanul de Nutella. Este ziua de ieri din care nu au ramas decat razele gingase. Sau poate e ziua de maine, care a venit in avans.

Metroul opreste, cobor, urc, traversez si ajung in sala. Rad cu gura pana la urechi pana cand ma inteapa colega cu pixul ca a intrat proful. Ii prezint tema si ce sa vezi, imi da un punct in plus la examen. E pauza, dar azi beau o cafea amara. Rad iarasi, gandindu-ma ca azi, doar cafeaua vreau sa fie amara. Imi iau haina si plec.

Metrou, scari, trecere de pieton, scari, casa. Imi e foame de mor, dar sunt la dieta, asa ca-mi fac o salata de cruditati. As lenevi, dar n-am timp. Pana maine trebuie sa termin un proiect. Sper sa adorm pe la 3.00 si nici sa nu mor de foame. Termin. Ma linistesc. Zambesc. Adorm.

Ma trezesc, iar inima imi suna in piept mai rau decat suna trenul in gara inainte sa plece. Ochii imi stralucesc azi...