Am plans pentru el. De fapt, nu pentru el, ci din cauza
lui. Mi-au sfasiat obrajii picaturi de lava, iar fiecare cuvant imi apasa pe
timpan, gata sa il perforeze si sa ajunga in cele mai intunecate ecouri ale
mele. Mainile imi tremura, iar dependenta de singuratatea lui m-a facut sa
intru in sevraj.
Pieptul imi tresarea, dar nu de fericire. Inima mea nu
mai batea datorita lui, nu mai batea deloc. Atunci cand imi spunea ca e
nefericit alaturi de mine era ca si cum ar fi infipt
un cui in sufletul meu si
l-ar fi atarnat in Iad.
De ce nu a inteles ca il iubeam si ca tot ce imi doream
era sa fim fericiti?...si inca imi doresc! De ce nu a crezut in mine si in
dragostea mea, iar parca tot ceea ce ii spuneam era de prisos? De ce nu au
contat nici mangaierile, nici alinarile, nici sarutarile pe frunte? Unde sunt
acum toate clipele in care ma trezeam goala si adormeam invelita de privirea
lui? Unde sunt noptile de dragoste dintre noi si golurile din stomac? Cine a lasat
sa se intample toate astea? Cine l-a lasat sa nu mai mai iubeasca? Eu nu! Si
totusi...
As vrea sa tip, sa urlu si sa ma zbat, insa nu mai am
nici voce, iar muschii s-au atrofiat de durerea pe care a lasat-o cand a
plecat...sau cand am plecat. Pasii lui se indepartau direct proportional cu
viteza cu care sangele meu tasnea prin venele uscate. Zambetul lui era cuprins
de un soi de umbra putreda, care parca ii sorbea fiecare particula de fericire
de pe chip.
E greu! E greu si o sa continue sa fie cu fiecare minut
in care nu il am langa mine si cu fiecare respiratie care nu-si mai gaseste
locul in plamani. Soarele ma ocoleste si el, neindrazind sa lumineze neputinta
ce s-a asternut asupra mea.
As vrea sa-l sun si sa ii spun cat imi lipseste...cat de
frumos a fost...cat de frumos va fi daca s-ar intoarce. Mana are propria ei
constiinta, iar din reflex formeaza numarul lui. Aceeasi voce imi raspunde cu
un „Alo” sec...aceeasi mana inchide telefonul fara ca macar sa fi zis ceva...
„Prostule, da-mi inima inapoi! Nu ai stiut ce sa faci cu ea! Sa vii sa-ti iei
pijamaua de la mine si totodata sa-ti strangi si toate amintirile. Sa nu uiti
crema de par si nici mirosul specific de barbat pe care l-am adorat. Aa, si
inca ceva... Adio!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu