Prin ochii Oanei C.

Lumea e mai mare. Parca dintr-o data se vede mai inalta si mai impunatoare. Mainile mele sunt mai mici, mai fine, la fel si pielea. Ochii zboara si ei spre alte parti, iar gandurile au in minte alte ganduri.  Totul pare diferit. Chiar si inima o simt ca bate intr-un ritm ce nu-l cunoscusem pana acum.

Respir mai greu, mai repede, iar pasii imi sunt de doua ori mai mici. Imi e frica, imi e teama de ceilalti, de intuneric, de pustanii pe care ieri ii dojeneam sa se lase de fumat. Chiar si ei ma prievesc altfel. La fel o face si controlorul care ma intreaba daca am bilet...si ma da jos. Ciudat, de data asta nu imi da amenda, ci imi aplica o „corectie verbala”. Salut politicos si o

iau la picior pana spre nicaieri.

Ajung. Din nou salut, de data asta cu si mai mare respect. Aseaza-te repede, imi spune. Am inceput deja, tu nu ajungi niciodata la timp?

Cum sa nu ajung la timp? Eu nu intarzii niciodata? Cum sa imi spuneti asa ceva? Desigur, am repetat toate aceste intrebari in gand, simteam ca nu am curaj sa deschid gura.

Oare ce se intampla?!

Ies printre primii, parca dorindu-mi sa iau o mare gura de aer. Simteam cum ma sufoc in corpul asta mic si asuprit de prejudecati.

Lasa-ma sa trec, te rog! Dar stai... cine vorbeste? Pana si vocea? Nu, eu sigur visez. Merg sa ma mai trezesc o data.

Imi suna ceasul, iar de data asta pasesc din pat cu piciorul drept. Merg la baie, imi spal fata, imi aranjez parul si-mi arunc pe buze rujul pe care l-am primit de Craciunul trecut. Azi nu ma dau cu fond de ten, vreau sa fiu naturala.

Nu e chiar atat de frig, azi imi iau rochita verde. Mi se asorteaza cu ochii, cu zambetul si cu sufletul meu zburdalnic. Imi incalt pantofii cei noi cu o vesnica dorinta in gand: sa nu ma bata la calcai. Parfum? Parfum!

Ies pe strada si calc impunator. Intorc priviri, alte mele raman fixate pe idealuri. Arunc zambete portarului, domnului de la xerox, dar si profului, care, politicos, isi scoate palaria in fata mea. Nu iau in seama bobocii care deja gandesc cu voce tare.

Intru, zambesc si ma asez. Imi spun parerea si primesc aprecieri. Ies prima, invitata de ceilalti, calcand la fel de impunator.

Ajung acasa, ma descalt, ma dezbrac si-mi sterg rujul cu dosul palmei. Adorm cu un singur gand in minte: Maine cine voi fi?