Diminetile sunt
grele. Mai grele ca oricand. Daca aveam ceas cu cuc, sigur as fi mancat cucul
ala, iar ce mai ramanea aruncam pe geam. Dar ma ridic, ma spal pe dinti, mananc
, iar cand ies pe usa ma si trezesc.
Inspir altfel de
o buna bucata de timp si expir atitudine pozitiva. Palaria, unde e palaria? Iar
am uitat-o. Azi imi va sta parul in vant. Ala pe care il mai am. Oricum, de
maine ma tund scurt, nu suport sa mai vad diferenta de pe tample.
Dar lasa asta, viata
e oricum frumoasa. Azi o iau pe jos spre facultate. Sa-mi mai adun din
gandurile ce le-am pierdut in paharul de vin de aseara. Tristul pahar de vin
ce-l beau doar cu prietenii, tarziul si rarul, ca altfel nu ar mai avea acelasi
efect.
Stau o clipa pe
banca din fata statiei de taxi si ma gandesc, in timp ce-mi leg sireturile, la
personajul meu. Azi cine sunt? Cine vreau sa fiu? Hmm, oare sa ma joc pe mine?
Ar fi plictisitor... Pot fi eu in fiecare zi. Azi vreau sa incerc altceva. Azi
vreau sa fiu nemuritor. Oricum murim candva,
toti, de ce nu as fi nemuritor
macar azi? Azi nu vreau sa mor!
Imi pastrez
gandul in minte inspirand cu putere si intorcand capul, din cand in cand, dupa
cateva zambete ce mi se adreseaza. Merg voios, pasind cu incredere.
Ajung. Salut.
Rad. Privesc. Observ. Iau notite. Interpretez. Inteleg. Ascult. Vorbesc. Sunt
aplaudat. Plec.
Am o aura si
sunt multumit de ceea ce am realizat azi. Am impartit zambete si am primit
zambete, am primit aplauze si am aplaudat.
Deschid usa, o
salut pe mama, mananc. Ma asez in pat, citesc putin, sting lumina, inchid ochii
si ma bucur. Azi am reusit sa fiu nemuritor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu