Prin ochii unei luptatoare

N-a fost usor sa ajung aici. Dar acum, diminetile sunt mai putin reci, iar noptile mai calde. Stau uneori si ma intreb daca intr-adevar a meritat. Raspunsul nu poate fi altul decat DA. Acelasi DA pe care l-am spus nu demult.

Stiu ca m-ai intrebat ce fac la serviciu, insa nu iti pot spune. Tot ce trebuie sa stii este ca am tras cu toate tipurile de arme posibile si imposibile, m-am tarat pe coate, am mers pe branci, am facut sprinturi, iar de la 10 km alergati abia ma incalzeam.

Dar azi nu despre asta vreau sa vorbesc. O sa-ti spun ca sunt fericita. Cred ca, omul, nu are nevoie in viata decat de dorinta. Nu conteaza de unde pleaca, ci doar trebuie sa o ia din loc. Sa nu se opreasca pana ajunge unde si-a dorit...si nici atunci sa nu se opreasca.

Stiu ca am o singura viata pe care vreau sa o traiesc, nu doar sa supravietuiesc in ea.

Despre el pot spune ca este ceea ce eu nu pot sa fiu si imi completeaza golul din minte si suflet. Il vad cum nu credeam ca voi putea vreodata vedea pe cineva in felul acesta. Nu sunt perfecta, dar vreau sa fiu, iar el ma face sa tind spre perfectiune.

Si mie imi e scarba de oameni, sa nu crezi ca ii iubesc pe toti. Nu vad lucrurile in cel mai roz mod, il vad realist. Viata m-a invatat si sa rad, dar si sa plang. Si da, chiar stiu sa rad. Cred ca tu o stii cel mai bine! Tu si toti ceilalti vecini. Stiu sa ma joc, stiu sa fiu copil. Pastrez in mine bucata aia de copilarie in care as mai fi vrut sa traiesc, dar timpul ne impinge din urma.

Sunt acolo unde vreau sa fiu. Sunt cea care vrau sa fiu. Iar daca ceva nu imi place la mine, am puterea sa il schimb! Crede-ma pe cuvant, cerul e albastru!