Sa
admitem, deci, ca intr-un prezent continuu suntem niste statici, mediocrii
efemeri. In incercarea
noastra de a dovedi contrariul ne razvratim asupra tot ceea ce inseamna simplu,
modest, frumos. Traim constient intr-o perpetua schimbare a starii de agregare
a propriului sine si ne ascundem sub limitele omenesti impuse de creier, ci nu de trup.
