"Imperfect", un cadou special!

Cel mai frumos cadou! Am debutat ca si poet, chiar daca nu imi place titulatura asta, cu un volum care m-a surpins si pe mine. Si asta pentru ca mi-a fost facut cadou de parintii mei. Daca era dupa mine, poate nici la anul in timpul asta nu il scoteam de sub tipar. Il aveam programat, selectasem poeziile, insa ceva a lipsit. Insa, acum, este tiparit si inregistrat la Biblioteca Nationala, ceea ce inca ma sperie.

Se numeste ”Imperfect” si chiar este imperfect. Sunt virgule care lipsesc, diacritice, versuri neterminate. De ce? Pentru ca toate poeziile pe care le cuprinde sunt lasate in forma lor pura, initiala, fara vreo adaugire, vreo corectare sau vreun pic de retus.

Nu imi place si nu mi-a placut niciodata perfectiunea. Am considerat ca imperfectiunea se traduce prin „a fi om” si am vrut sa ma comport ca atare.

Cat despre versurile din carte... sunt multe dintre ele pe care le-am uitat, iar recitindu-le, mi-am readus aminte de eul meu. Sunt versuri scrise in pauzele de la liceu, in timpul cursurilor de la facultate, scrise in autobuz, pe telefon, in drum spre casa. Toate sunt

Prin ochii unei luptatoare

N-a fost usor sa ajung aici. Dar acum, diminetile sunt mai putin reci, iar noptile mai calde. Stau uneori si ma intreb daca intr-adevar a meritat. Raspunsul nu poate fi altul decat DA. Acelasi DA pe care l-am spus nu demult.

Stiu ca m-ai intrebat ce fac la serviciu, insa nu iti pot spune. Tot ce trebuie sa stii este ca am tras cu toate tipurile de arme posibile si imposibile, m-am tarat pe coate, am mers pe branci, am facut sprinturi, iar de la 10 km alergati abia ma incalzeam.

Daruieste pentru performanta

Daruieste pentru performanta. Acesta este slogaul sub care cativa tineri s-au gandit sa faca o fapta buna. Sau mai multe. Asa ca au deschis „Cufarul-magazin de Donatii” pentru a-i ajuta elevii care doresc sa faca performanta, insa nu au posibilitati financiare ridicate.

Cum functioneaza "Cufărul"? Simplu. Este un magazin care functioneaza pe baza de donatii. Daca doresti sa ajuti poti dona obiecte care vor fi vandute in vederea strangerii de fonduri pentru a-i sustine pe cei care au cea mai mare nevoie. Intra pe pagina de Facebook "Cufărul-Magazinde donatii" si pune umarul la frumoasa initativa. Echipa de voluntari care a pus pe

Prin ochii cersetorului de la coltul strazii

Mana mea sta intinsa de mai bine de trei sferturi de ceas. Aproape ca nu o mai simt. Oamenii trec, stomacul e gol, la fel si sufletul. Nimeni nu-mi stie povestea. Toti ma judeca dupa haina rupta si murdara, dupa ghetele ponosite si fularul care atarna pana la genunchi. Sunt doar cersetorul de la coltul strazii.

Am un milion de regrete in buzunar si alte cateva sute de mii de ganduri. Am pierdut tot ce aveam. Am pierdut firma, masina, casa, iar cel mai important este ca m-am pierdut pe mine. Nu mai stiu cine sunt, stiu doar cine am fost, insa, acum, asta nu mai conteaza.

Traiesc din mila oamenilor si ma ascund printre zidurile cenusii, acoperit cu gramezi de visuri care inca imi tin de cald. Imi dezmorteste ochii un zambet care imi intinde un pahar de cafea, doi covrigi si o mangaiere pe inima. Am uitat ca am una! Inghetase! Ca ea sunt multi. Ii vad zi de zi. Ii urmaresc si incerc sa ii inteleg. De ce ar da ceva unui om care nu mai are nicio sansa de izbavire? De ce nu isi cumpara ei ceva de mancare? Pe oamenii astia nu

Asadar si prin urmare, Coolpad este cel mai tare!

Coolpad Romania, frate

S-au cam gandit ei la toate.

De Craciun sa faci un dar,

Usor pentru buzunar.

Brandul Coolpad nou sosit

Pe piata din Romania,

Foarte repede-a gasit

Sa isi vanda jucaria.

Prin ochii Dianei C.

Dimineata asta as vrea sa mai lenevesc. Simt ca am nevoie de un masaj. Of, n-are cine sa-mi faca. Imi arunc picioarele din pat si dau cu ochii de ochii mei, in oglinda. Ei sunt doar o poarta catre lumea cealalta. Lumea in care traiesc. Am inchise in mine multe sentimente, multe frici, multe bucurii, zambete sau lacrimi. Zambetele le mai scot, lacrimile niciodata.

In dimineata asta, insa, ceva mi se prelinge pana in coltul buzelor. Sterg si zambesc. Zambetul asta merge purtat fara ruj azi.

Inca adormita, ma imbrac, ma incalt si incui usa de doua ori. Azi nu e soare, de ce? In fine, o sa zambesc eu si va fi soare si pentru ceilalti. Pornesc motorul, merg cu spatele vreo 20 de metri ca ies mai repede pe strada aia.

Stanga, dreapta, ca in Bucuresti. Trafic, dar nu ma deranjeaza. Imi place sa conduc. Cel

Lacrimile ei valoreaza mai mult decat orgoliul tau, prostule!

Exact asa: Lacrimile ei valoreaza mai mult decat orgoliul tau! Nu fi incapatanat si du-te si cere-ti scuze. Si nu o data, ci de 1000 de ori, pana te iarta. Sau pana cand va avea curajul sa recunoasca ea ca te-a iertat inca de cand ai iesit pe usa. Dar o doare cand ii spui lucruri dure.

Cine te crezi? Tu nu-ti dai seama cui ii vorbesti? Este viitoarea mama a copiilor tai, este fata de care te-ai indragostit si femeia pe care o iubesti. De ce o faci mereu sa planga? De ce nu te poti abtine din a scoate pe gura aia lucruri pe care stii ca le vei regrata apoi? Ce vrei sa demonstrezi, ca esti desptept?! Bine, esti destept, dar nu aici, ci intr-un univers paralel.

Craciun nou, cadouri noi...de la Coolpad

Se spune ca „un nou Craciun vine cu noi cadouri”. Nimic mai adevarat. Mosul isi pregateste singur sacul, dar trebuie sa ii si scrii ce sa-ti aduca. Anul acesta mi-am dorit sa incerc o noua abordare de scrisoare, cu un nou brand. Mai exact, i-am cerut Mosului un telefon Coolpad, brand nou sosit pe piata telefoanelor mobile din Romania. Asadar si prin urmare de Craciunul asta totul trebuie sa fie nou.

M-a atras la el un detaliu interesant. Procesorul quad core de 1GHz. Mic si neperformant, aparent, insa cliseica vorba „aparente insala” este intru totul adevarata in situatia de fata. Ceea ce il face special este ca tehnologia abordata pentru acest procesor e de 64 de biti, iar pentru cunoscatori este vorba despre Snapdragon 410 MSM8916.

Ecranul este, de asemenea, generos, imaginile vazandu-se foarte bine in cei 4,7 inch, la

Prin ochii Oanei C.

Lumea e mai mare. Parca dintr-o data se vede mai inalta si mai impunatoare. Mainile mele sunt mai mici, mai fine, la fel si pielea. Ochii zboara si ei spre alte parti, iar gandurile au in minte alte ganduri.  Totul pare diferit. Chiar si inima o simt ca bate intr-un ritm ce nu-l cunoscusem pana acum.

Respir mai greu, mai repede, iar pasii imi sunt de doua ori mai mici. Imi e frica, imi e teama de ceilalti, de intuneric, de pustanii pe care ieri ii dojeneam sa se lase de fumat. Chiar si ei ma prievesc altfel. La fel o face si controlorul care ma intreaba daca am bilet...si ma da jos. Ciudat, de data asta nu imi da amenda, ci imi aplica o „corectie verbala”. Salut politicos si o

Prin ochii Danei D.

Aceeasi eu,  o alta dimineata. Acelasi loc in care trebuie sa merg. Ma trezesc usor numai gandindu-ma ca si azi voi primi imbratisari. Probabil, din greseala, unii imi vor spune „doamna”, insa nu ma voi supara. „Dana, copii, nu doamna! Spuneti-mi Dana!”

Ma gandesc la asta in timp ce ma aranjez. „Doar trebuie sa arat immpecabil, nu?!” Cu ruj nu ma dau si cred ca ma imbrac in blugi. Oricum ma schimb cand ajung. Chiar daca mama ma tot bate la cap sa dau „titularizarea”, mie imi place ce fac. E drept, sunt cam obosita in ultima vreme, insa zilele astea libere au prins bine.

Cand intru pe usa simt ca ma umplu cu

Prin ochii femeii pe care am dezamagit-o

Am plans pentru el. De fapt, nu pentru el, ci din cauza lui. Mi-au sfasiat obrajii picaturi de lava, iar fiecare cuvant imi apasa pe timpan, gata sa il perforeze si sa ajunga in cele mai intunecate ecouri ale mele. Mainile imi tremura, iar dependenta de singuratatea lui m-a facut sa intru in sevraj.

Pieptul imi tresarea, dar nu de fericire. Inima mea nu mai batea datorita lui, nu mai batea deloc. Atunci cand imi spunea ca e nefericit alaturi de mine era ca si cum ar fi infipt

Cum sa faci bani pe net :D

Imi bat capul de ceva vreme in speranta de a gasi o solutie pentru a face cativa banuti de buzunar in perioada sarbatorilor. Pe internet e destul de greu! Multe site-uri fantoma care incearca doar sa fure de la tine, nu si sa iti mai dea inapoi. Intr-un timp erau site-uri unde vizionai reclame si primeai cativa centi pentru ele, insa era destul de greu sa scoti banii de acolo. Deci, o alta inselatorie.

Si totusi, mai exista o speranta, o speranta care se intituleaza Câștigă bani promovând Dwyn.ro prin Profitshare. Nimic mai simplu,

Prin ochii Simonei F.

Inima imi suna in piept mai rau decat suna trenul in gara inainte sa plece. Ochii imi stralucesc azi, mai mult ca oricand. Imi trag blugii pe mine, rimelul pe ochi, rujul pe buze si fondul de ten intr-atat cat sa nu deranjeze. Pe ceilalti.

Rad de stirea proasta de la TV, iar reclama de la Fervex ma face sa ma intreb daca nu cumva ar trebui sa ma feresc de raceala zilele astea. Cam frig, da, probabil trebuia sa-mi iau cealalta geaca. Norocul meu ca nu mi-am uitat si manusile.

La metrou e curent, dar oamenii par sa nu bage de seama. Il pierd la mustata pe primul, dar nu e stres, vine altul. O sa intarzii la curs, asta e! Azi sunt fericita. Nu stiu de ce, dar azi asa vreau sa fiu! Zambesc la oameni. Multi imi

Pescarusul si-a luat zborul

Am revazut “Pescarusul”. De data aceasta am privit cu alti ochi piesa. E drept, prima data am vazut doar o repetitie, iar de atunci si pana acum finalul s-a schimbat, mesajul ramanand acelasi.

Interesant a fost faptul ca am trait cu aceeasi intensitate si parca fiecare replica ma surprindea la fel ca la prima reprezentatie. Mi s-a parut foarte buna punerea in scena a regizorului Yann Paraskevopoulos. Personajele vorbesc unele pentru altele, rad la cerere, iau pauza si reincep la batai din palma.

Inceputul este destul de ambiguu. Se

Da linistea mai tare!

Galagie. Galagie peste tot. In ultimul timp simt ca nici gandurile nu mi le mai aud. Acasa e galagie de la vecinul, drumul pana la facultate il petrec in zgomotul imperturbabil al stra-stra-bunicului autobuzelor care inca circula pe traseele noastre, iar la facultate, nici nu mai incape vorba.

Parca as vrea sa am un buton pe care sa apas si totul sa se opreasca din trancanit si doar linistea sa imi gadile urechile. Eh, dar ce sa crezi, nu exista un asemenea buton. Google nu stie de el

Prin ochii lui Radu U.

Diminetile sunt grele. Mai grele ca oricand. Daca aveam ceas cu cuc, sigur as fi mancat cucul ala, iar ce mai ramanea aruncam pe geam. Dar ma ridic, ma spal pe dinti, mananc , iar cand ies pe usa ma si trezesc.

Inspir altfel de o buna bucata de timp si expir atitudine pozitiva. Palaria, unde e palaria? Iar am uitat-o. Azi imi va sta parul in vant. Ala pe care il mai am. Oricum, de maine ma tund scurt, nu suport sa mai vad diferenta de pe  tample.

Dar lasa asta, viata e oricum frumoasa. Azi o iau pe jos spre facultate. Sa-mi mai adun din gandurile ce le-am pierdut in paharul de vin de aseara. Tristul pahar de vin ce-l beau doar cu prietenii, tarziul si rarul, ca altfel nu ar mai avea acelasi efect.

Stau o clipa pe banca din fata statiei de taxi si ma gandesc, in timp ce-mi leg sireturile, la personajul meu. Azi cine sunt? Cine vreau sa fiu? Hmm, oare sa ma joc pe mine? Ar fi plictisitor... Pot fi eu in fiecare zi. Azi vreau sa incerc altceva. Azi vreau sa fiu nemuritor. Oricum murim candva,

Prin ochii altcuiva

"Prin ochii altcuiva". Asa se va numi campania despre care va anuntam acum cateva zile ca va incepe. Sper ca, prin ceea ce va cuprinde, sa aduca zambete pe fata celor vizati. 

Ideea s-a nascut in urma unor discutii pe care le-am avut cu diverse persoane. Una dintre ele m-a rugat sa scriu ceva ca si cum as privi prin ochii ei. Dupa ce am scris am realizat cat de diferiti suntem unii fata de ceilalti, dar si cat de mult ne asemanam. Fiecare inseamna ceva pentru altcineva. Mereu ne plangem ca nu suntem intelesi de cei la care tinem, de profesori, ba chiar de controlorul care ne prinde fata bilet si ne amendeaza. Vina le apartine mereu celorlalti, nu si noua. 

Dar poate, daca ne-am pune in pielea "altcuiva" am intelege mai bine. Daca am fi putin mai empatici poate ne-ar fi mai usor. 

Asadar, in seara aceasta incep postarile din cadrul campaniei "Prin ochii altcuiva". Voi incerca sa privesc prin ochii celor pe care ii cunosc, mai mult sau mai putin. Stay tuned, you could be you! 

Inca o zi pana incepe!!!

Mai este o singura zi pana voi da drumul campaniei de care sper sa va bucurati cu totii. Nu, nu este vorba de vreo campanie electorala, ci despre...

Scutecila te ajuta cu un cadou inspirat

Cred ca a trecut mai bine de un an de cand nu i-am mai vazut. Ei, si ce sa crezi, de data asta vor veni mai multi. Unchiul, matusa, verisorul si... supriza, noua verisoara. Am vazut-o doar in poze, insa deja sunt indragostiti de ochii ei albastri si de fata ei rotunda si grasunica.

Vor ajunge in cateva zile si inca ma gandesc la un cadou care sa o incante. Totusi, este micuta, nu cred ca se poate bucura ea, mai degraba parintii vor fi incantati. Jucarii? E prea mica. Suzeta? Prea clasic. Eu vreau sa se bucure ea, nu parintii! Mmm, dar daca impac pe toata lumea cu un cadou foarte util? Util, dar cat de util si unde il gasesc acest cadou util?

Hmmm, dar cred ca stiu ce ar merge perfect. Am vazut recent la o mamica prin parc un port-bebe foarte interesant. Ea se misca in voie, copilul parea ca nu este incomodat. Clar, asta voi cumpara si eu! Dar de unde?

Scotocesc internetul cu o hotarare de nedescris in cautarea cadoului mult ravnit cu care sigur voi face senzatie.

Tehnologia ne face sa uitam

Distribuie daca esti de acord!Cu totii uitam sa ne traim "viata reala" uneori!(Y) Radiosimplu96.4fm
Posted by Radiosimplu96.4fm on Wednesday, October 21, 2015

Ne-am dezvoltat atat de mult si sunt atat de pasionati de gadget-uri incat uitam sa mai traim. Facebook-ul este cel mai bun "prieten" al nostru, iar iluzia pe care ne-o ofera reuseste mai mereu sa ne faca sa uitam de realitate. Poate daca ne-am opri putin din tastat si am ridica privirea din telefon am vedea ca lumea e frumoasa...

Video-ul nu e nou, dar este autentic...din ce in ce mai autentic

Mai sunt doua zile pana la...

Pana la... pana voi lansa o campanie. Ce va include aceasta campanie? Mmm, nu vreau sa dezvalui inca, dar, asa cum am mai zis, va va include si pe voi. Stay tuned!

Flori de lux pentru o persoana speciala

Se apropie. Vine cu repeziciune. Timpul nu ma mai ajuta, ba mai mult, imi apasa pe umeri din ce in ce mai tare. Nu ma simt inspirat anul acesta si nici timp sa ma plimb printre rafturi nu am. E imperativ sa ii fac un cadou, insa, ce cadou? Ciocolata? Mmm, nu ii place! Ceva de imbracat? Of, daca nu nimeresc marimea!? Parfum? Are destule!

Gata, stiu! Ii iau flori. Cu ele nu pot da niciodata gres! Dar cine mai are timp mers la florarie, tocmit cu vanzatoarea, luat buchetul, carat pe la serviciu, adus de la serviciu si, in eventualitatea in care nu s-a ofilit deja, inmanat cu bucurie?

Ce sa fac, ce sa fac? Dau repede o cautare pe Google, ca doar el le stie pe toate. "Flori", "cadouri florale", "buchete de flori". Parca nimic nu imi place.

Mai sunt 3 zileeee !!!

Pana la ce? Haha. Nu vreau sa dezvalui nimic inca. :D Va las sa ghiciti. Va spun doar ca are legatura cu voi :D 

Vine Craciunul...Bloggerilor!

Vine Craciunul! Nimic nou, doar vine in fiecare an, nu!? Pana acum il asteptam pe Mos Craciun cu bratele deschise, ca poate, poate, o avea in fundul sacului ceva si pentru mine. Anul asta, insa, va fi putin mai diferit. Mosul deja si-a folosit puterile magice pe care le-a pus in functiune inca de pe 27 noiembrie. Nu de alta, dar sa pot vorbi si eu la telefon ca omul si nu sa incerc sa folosesc telepatia. Functioneaza din cand in cand, dar se lasa cu dureri de cap si nu e bine. Aspirina s-a scumpit si ea teribil!

Tata uita

>

Tata uita. Si al meu si al tau. Dar nu despre el este vorba aici. Este, mai degraba, despre cine suntem noi, cum vrem sa fim si cum abordam lucrurile, oamenii. Redau integral un articol care, chiar daca a fost scris cu mult timp inainte sa ma nasc eu, este inca de actualitate.

Sfat: Citeste in intregime!

"Tata uita" - de W. Livingston Larned

"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.

Pescarusul

Pescarusul. Si nu vorbesc aici despre acea pasare acvatica de pe coasta marilor si care face parte din familia Laridae, ordinul Charadriiformes. Ma voi referi doar la “Pescarusul” de A.P. Cehov.

Intamplarea ( fericita ) a facut sa am ocazia sa vad aceasta piesa de teatru cu acelasi nume, in regia lui Yiannis PARASKEVOPOULOS, chiar pe scena Teatrului National din

Cine sunt eu?

Aceasta postare nu este de azi. Este scrisa pe 4 decembrie, 2011. S-au schimbat foarte multe lucruri de atunci si pana acum, insa "compunerea" pentru ora de latina ramane autentica.

Cred ca cel mai greu lucru de pe lumea asta este acela de a te cunoaste pe tine. Si cu toate astea, eu cine sunt? As putea incepe prin a spune ca sunt o fiinta rationala, o fiinta cu sentimente, fapt ce m-ar deosebi de celelalte animale, pentru ca si omul in esenta este un animal. Metaforic as putea

Sfârșit de toamnă ca-n povești şi Porţi Deschise de 1 Decembrie, la Teatrul Colibri

Fabrica de povești electroCOLIBRI își deschide porțile de Ziua Națională a României, marți, 1 Decembrie 2015, între orele 10:00 – 18:00, pentru toți craiovenii curioși să descopere universul artei animației. 

Asadar, vizitatorii teatrului vor avea ocazia să vadă păpuși, decoruri, elemente de recuzită din spectacolele care au fost și sunt parte din repertoriul instituției, să intre în culise, să urce pe scenă, să admire picturile realizate de tinerii talentați ai Craiovei.

Barbatul nu are voie sa fie slab

Ca si barbat nu imi permit sa fiu niciodata slab. La modul figurat vorbesc pentru ca fizic sunt destul de uscativ. Nu imi permit asta pentru ca un barbat nu va fi niciodata intretinut de femeia sa. Inca din cele mai vechi timpuri barbatul era cel care aducea vanatul acasa, iar femeia era cea care pregatea mancarea si avea grija de copii.

Da, este adevarat, am evoluat, insa nu atat de mult incat barbatul sa isi permita „ luxul” de a fi slab. Daca nu ai suficienta motivatie incat sa ajungi in varf si sa te autodepasesti in fiecare zi,

Branzeturi cum se ... cu vin!

Exact, branza si vin. Interesanta combinatie, imi zic. Era vorba despre un eveniment de degustare, dupa cum intelesesem, iar curiozitatea m-a impins sa accept invitatia. Imbracat elegant, ca doar mergeam la restaurant si nu oriunde, ci la Restaurant REX, cu doza de curiozitate, mai devreme mentionata, la purator, dar si cu oarecare timiditate, intru. Timiditate pentru ca era primul eveniment
la care participam in calitate de blogger si nici nu prea cunosteam prea multe persoane.

Craiova mea, Craiova voastra

Mie, Craiova, nu imi place pentru Centrul Istoric, Mall sau Parcul Romanescu. Nu iubesc nici strazile care inca se asfalteaza, ambuteiajul de luni dimineata ori spectaculoasa Gradina Botanica. Cu atat mai mult nu imi place pentru cartierele marginase, viata de noapte sau pentru meciurile echipei pe care nu am adoptat-o.

Mie, Craiova, imi place pur si simplu!

Si nu stiu cum este Craiova voastra si pentru ce o

Ramasita de suflet

  Era destul de tarziu si incepuse sa se intunece. Niste macarale inca montau pe stalp decoratiunile de Craciun, cred eu, prea devreme instalate anul acesta. Mirosul sarbatorilor e ceva cam departe, iar tot ce simt in nari este fumul masinilor parca prea grabite de la o vreme. Imi intind si eu pasul indemnat de stomacul care incepe sa depaseasca limita de decibeli admisa. “Abia astept sa 
mananc”, imi spun in gand si parca ma si vedeam infulecand din mancarea ce mi-a adus-o mama.

          Si totusi, mai e mult pana departe. Pana acasa mai fac cel putin 30 de minute, asa ca, sa fiu sigur ca ajung intreg, trec pe la fast-food-ul de pe Unirii. Nu vreau sa o jignesc pe mama, asa ca imi comand o shaorma mica, fara ceapa si fara usturoi. Imi este pregatita degraba si ma asez la masa, profitand astfel de putin ragaz si pentru picioarele mele.

Scriu prost

Obisnuiesc sa scriu destul de prost si asta poate pentru ca scriu ce gandesc. Scriu prost atunci cand in mine nu mai incap toate gandurile si, de teama sa nu le uit, le arunc pe o amarata de foaie. Nici macar din hartie nu e.

Scriu prost si atunci cand sufletul meu e plin… cu bune, cu rele… sau poate e gol, depinde.
De multe depinde.

Mai scriu prost si atunci cand sunt fericit. Cred ca atunci scriu cel mai prost. Asta pentru ca

Generatia care nu spune povesti

Poezia asta am mai postat-o pe pagina de Facebook, nu demult. Nu stiu la cati a ajuns, insa acum sper sa ajunga si la voi.

Generatia fara povesti

**Nota autorului : a se citi strigata**

Genertia mea nu spune povesti
Si nici nu le asculta pe cele spuse.
Noi suntem conectati la univers
Prin cabluri, nu prin lacrimi scurse.

Ganduri de dimineata

Nici nu stiu daca e devreme sau tarziu. Ma trezesc greu si merg sa-mi spal fata de razele violente ale lui noiembrie. Ciudat, soarele parca tipa la mine azi. 

Deschid fereastra si las galagia de pe Ispirescu sa-mi patrunda in camera si sa-mi umple peretii. Trag

in piept mirosul inca rece al diminetii, imbibat cu noxe si zgomotul claxoanelor a celor ce probabil au dormit mai prost decat mine. 

Imi fac un ceai, negru si pun il el doua lingurite de miere. Il sorb in timp ce mai arunc un ochi peste stirile cu care facebook-ul ma bombardeaza in fiecare clipa. 

Vine si colegul de camera, schimbam doua vorbe si apoi da drumul la muzica in timp ce lucreaza la un proiect. Nu ma regasesc in totalitate in versuri, insa ascult cu placere in timp ce mananc. 

Ma imbrac in graba si cobor scarile. Ajung in statie, dar

Sa nu uiti sa visezi!

 

E dimineata. Razele soarelui s-au plictisit sa poposeasca peste chipul tau, insa mai zabovesc o clipa. Le e greu sa plece, dar isi urmeaza in tihna drumul. Stateai la margine de fereastra, cu barbia rezemata pe maini si priveai spre nicaieri. Tresari dintr-o data, cand pisica iti doboara gandurile pe care abia le prinsesesi in par, din cauza 
mieunatului pretentios.

Te ridici, iti inchei si ultimul nasture de la camasa si mergi increzuta sa-ti astamperi sufletul. Musti cu intelepciune din paginile unei carti, de data asta ghemuita sub copacul din curte. Iarba isi innoada firele ca sa iti linguseasca gleznele, iar furnicile stau pitulate in buzunarul de la piept.

Mai cade si cate-o frunza, zdruncinata de

Daca as fi fost acolo?

Nu poti sa intelegi asa ceva daca nu traiesti. E practic imposibil. Voi, astia toti, care asterneti randuri unul dupa altul despre ceva ce s-ar fi putut evita daca am fi trait si NOI in anul 2015, nu faceti mai mult decat sa adanciti ranile. Nu veti intelege si nu vom intelege ce s-a intamplat acolo. E greu pana si sa-ti imaginezi prin ce au trecut...

Am urmarit zilele astea cam tot ce s-a intamplat inca din primul minut al 
tragediei. La inceput am fost putin speriat, ba chiar mai mult, pentru ca eram aproape sa ajung in Bucuresti in seara aia si...cine stie unde m-ar fi purtat drumurile. Sigur ca m-am intrebat „daca as fi fost acolo?” si sigur ca nu am reusit sa continui dincolo de gandul asta.

E cumplit, e tragic! Cred ca in momentul asta cuvintele nu mai valoreaza nimic si se dezintegreaza

Festivalul UniFEST ajunge la Craiova

Sub sloganul „Luminează-ți studenția”, Uniunea Studenților din România aduce în cadrul Festivalului UNIFEST, pentru al 14-lea an consecutiv, cultura, arta și educația nonformală mai aproape de studenți. În perioada 4-17 noiembrie, tinerii din centrul universitar craiovean pot participa pentru a se distra și a se dezvolta, timp de treisprezece zile, la numeroase evenimente, precum„Maratonul de Folk și Muzici Bune”, „Noaptea teatrului studențesc”, „Publifest –

Scrisoare de la un prieten

Urmatoarea postare nu imi apartine. Este ceva ce am primit de la o prietena foarte buna. O iau ca pe o lectie si o voi reda in intregime.

Din cand in cand, oamenii ar trebui sa mai spuna ce simt unii fata de altii. Face bine!

" Mi-a placut mereu ideea de a scrie, dar niciodata n-am povestit despre persoane in istorisirile mele. Am spus doar despre trairi, fapte si alte lucruri care m-au marcat. Ei bine, de data asta renunt la egoism si  vorbesc despre un om special. Stii genul ala de prieten, care te face sa razi dimineata, te enerveaza la pranz si iti alina ranile seara? Cred ca da. Eu am unul,

Suntem o tara care incepe sa arda

Concluzia mea generala este ca suntem o tara de papagali si de „destepti”,  iar pentru noi lucrurile merg „fie cum o fi” si doar banul primeaza. Stim sa dam cu parul si sa acuzam, dar abia dupa ce s-a intamplat (Evident, nu intra toti in aceeasi oala, insa prea multi au vorbit ce nu trebuia). Ca vorba aia, „dupa razboi...” . Aici nu a fost vorba de 

Cand e femeia fericita...?

Femeia este frumoasa. Din cap pana in picioare. Este divina. Mirosul ei este unic, specific si este imbibat in mister. Sufletul ei cald este cel pe care ai vrea sa il pui prima data pe rana. Iar ea accepta. Mereu, o femeie, isi va asterne lacrimile pe pieptul tau, chiar daca asta inseamna ca pe ea o doare mai tare.

Femeia este puternica. Iar aici nu incape indoiala. Ar avea un barbat curajul sa dea

Exercitiu de imaginatie

Pentru un mulatru e cel mai greu sa se  integreze. Paradoxal, nu ? Probabil te gandesti ca este cel mai simplu, ca se integreaza cel mai usor in orice decor, insa, nu e chiar atat de adevarat. 

Un mulatru va fi negru in cercul celor albi si alb in cercul celor negri. Va fi cel la care te vei uita atent inainte sa faci cunostinta, iar asta din cauza preconceptiilor, mai ales a 
celor romanesti.

Barbatii nu stiu...

Barbatii nu stiu sa iubeasca. Nu spun ca nu o fac deloc, insa nu stiu cum sa se manifeste. Ei nu stiu sa trateze o femeie.

Nu toti, nu ii bagam pe toti in aceeasi oala, insa multi dintre ei nu stiu sa reactioneze la semnele femeii. Cel care stie cand sa alinte si nu sa hartuiasca, sa mangaie si nu sa loveasca, sa spuna vorbe frumoase, nu sa se comporte "masculin", acela e placut de

Sa fii actor…

Sa fii trist chiar daca esti vesel, sau sa fii vesel chiar daca esti trist. Dar oare...cum esti? Mai stii? Crezi ca poti „juca” un rol? Cum e sa fii acolo, pe scena, interpretand ceva? Cum oare atatea emotii adevarate pot emana dintr-un „mincinos”?

 Pentru ca un actor nu minte niciodata. EL SIMTE. Tot ceea ce ai tu impresia ca el inventeaza, iar ca 

O femeie desteapta...

O femeie desteapta nu vorbeste mult. O femeie desteapta stie cand sa vorbeasca. In ochii femeii destepte cele ce vorbesc mult sunt cele ce nu sunt in stare sa faca nimic. Nu e antisociala si nici lipsita de prieteni, insa are putini din acestia. Stie sa si-i aleaga si are grija cu ce oameni se inconjoara. Este independenta, dar asta nu inseamna ca nu are nevoie niciodata de ajutor. Este puternica tocmai din acest motiv: ca stie cand sa ceara ajutorul celorlalti atunci cand are nevoie. Si nu-si neaga fricile si temerile, ci le infrunta, zi de zi, pas cu pas. Unii poate o judeca pentru tocurile prea inalte sau fusta ceva mai scurta, insa nimeni nu se uita niciodata