Exercitiu de imaginatie

Pentru un mulatru e cel mai greu sa se  integreze. Paradoxal, nu ? Probabil te gandesti ca este cel mai simplu, ca se integreaza cel mai usor in orice decor, insa, nu e chiar atat de adevarat. 

Un mulatru va fi negru in cercul celor albi si alb in cercul celor negri. Va fi cel la care te vei uita atent inainte sa faci cunostinta, iar asta din cauza preconceptiilor, mai ales a 
celor romanesti.
Ca sa te integrezi intr-un grup, ca si mulatru, este cel mai greu. Trebuie sa ai ceva diferit, trebuie sa te diferentiezi cumva, sa ai ceva ce altii nu au. Asta pentru a putea fi apreciat si primit mai usor in grupul celor care inca pun pret pe culoarea pielii si nu asteapta sa le spui macar cum te numesti.

Te intrebi, totusi, de ce ar trebuisa iti pese de parerea celorlalti. Mmm, clar, in mare parte nu ar trebui, insa atunci cand cercul se ingusteaza, incepi sa te sperii.

E drept ca, treaba asta cu „sa ai ceva special” este cu doua taisuri. Totodata, iti restrange si cercurile in care poti sa intri. Dace vei face lucrul ala atat de bine, ceilalti te vor privi cu apreciere, dar poate si cu invidie. Cercurile in care te poti invarti sunt acelea in care fiecare dintre membri are „ceva special”.

Da, corect, invidia este cea mai sincera forma de apreciere, insa, de ce ar trebui sa existe? Si mai ales, de ce ar trebui sa judecam oamenii dupa cum arata? Cum ar fi, oare, sa nu ne fi putut vedea unii pe altii, ci pur si simplu sa ne indragostim de sufletul celuilalt si nu de „masca” sau „mastile” pe care zilnic le purtam.

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vedem: cum ar fi?!

Iar despre treaba cu mulatrul, povestea chiar e adevarata.

Sa fii diferit nu e rau, este doar mai greu.