Henry glumea de fiecare dată după spectacol. ”Nici
eu nu știam. Nu aflu decât atunci când se termină. Apoi uit.” Așa le răspundea,
făcând gestul lui de reverență cu mâna.
Dar de data asta a spus adevărul. Chiar nu mai
știuse. Uitase gustul, simțea altfel, iar mirosul semăna cu mirosul de scândură
udă și puțin putredă.
...
Nici nu și-a mai strâns lucrurile. Le-a lăsat pe
scenă. Doar bandana a luat-o cu el și a legat-o la cealaltă mână. A strâns-o
mai tare de data asta. Voia doar să mai simtă o dată.
