"Imperfect", un cadou special!

Cel mai frumos cadou! Am debutat ca si poet, chiar daca nu imi place titulatura asta, cu un volum care m-a surpins si pe mine. Si asta pentru ca mi-a fost facut cadou de parintii mei. Daca era dupa mine, poate nici la anul in timpul asta nu il scoteam de sub tipar. Il aveam programat, selectasem poeziile, insa ceva a lipsit. Insa, acum, este tiparit si inregistrat la Biblioteca Nationala, ceea ce inca ma sperie.

Se numeste ”Imperfect” si chiar este imperfect. Sunt virgule care lipsesc, diacritice, versuri neterminate. De ce? Pentru ca toate poeziile pe care le cuprinde sunt lasate in forma lor pura, initiala, fara vreo adaugire, vreo corectare sau vreun pic de retus.

Nu imi place si nu mi-a placut niciodata perfectiunea. Am considerat ca imperfectiunea se traduce prin „a fi om” si am vrut sa ma comport ca atare.

Cat despre versurile din carte... sunt multe dintre ele pe care le-am uitat, iar recitindu-le, mi-am readus aminte de eul meu. Sunt versuri scrise in pauzele de la liceu, in timpul cursurilor de la facultate, scrise in autobuz, pe telefon, in drum spre casa. Toate sunt

Prin ochii unei luptatoare

N-a fost usor sa ajung aici. Dar acum, diminetile sunt mai putin reci, iar noptile mai calde. Stau uneori si ma intreb daca intr-adevar a meritat. Raspunsul nu poate fi altul decat DA. Acelasi DA pe care l-am spus nu demult.

Stiu ca m-ai intrebat ce fac la serviciu, insa nu iti pot spune. Tot ce trebuie sa stii este ca am tras cu toate tipurile de arme posibile si imposibile, m-am tarat pe coate, am mers pe branci, am facut sprinturi, iar de la 10 km alergati abia ma incalzeam.

Daruieste pentru performanta

Daruieste pentru performanta. Acesta este slogaul sub care cativa tineri s-au gandit sa faca o fapta buna. Sau mai multe. Asa ca au deschis „Cufarul-magazin de Donatii” pentru a-i ajuta elevii care doresc sa faca performanta, insa nu au posibilitati financiare ridicate.

Cum functioneaza "Cufărul"? Simplu. Este un magazin care functioneaza pe baza de donatii. Daca doresti sa ajuti poti dona obiecte care vor fi vandute in vederea strangerii de fonduri pentru a-i sustine pe cei care au cea mai mare nevoie. Intra pe pagina de Facebook "Cufărul-Magazinde donatii" si pune umarul la frumoasa initativa. Echipa de voluntari care a pus pe

Prin ochii cersetorului de la coltul strazii

Mana mea sta intinsa de mai bine de trei sferturi de ceas. Aproape ca nu o mai simt. Oamenii trec, stomacul e gol, la fel si sufletul. Nimeni nu-mi stie povestea. Toti ma judeca dupa haina rupta si murdara, dupa ghetele ponosite si fularul care atarna pana la genunchi. Sunt doar cersetorul de la coltul strazii.

Am un milion de regrete in buzunar si alte cateva sute de mii de ganduri. Am pierdut tot ce aveam. Am pierdut firma, masina, casa, iar cel mai important este ca m-am pierdut pe mine. Nu mai stiu cine sunt, stiu doar cine am fost, insa, acum, asta nu mai conteaza.

Traiesc din mila oamenilor si ma ascund printre zidurile cenusii, acoperit cu gramezi de visuri care inca imi tin de cald. Imi dezmorteste ochii un zambet care imi intinde un pahar de cafea, doi covrigi si o mangaiere pe inima. Am uitat ca am una! Inghetase! Ca ea sunt multi. Ii vad zi de zi. Ii urmaresc si incerc sa ii inteleg. De ce ar da ceva unui om care nu mai are nicio sansa de izbavire? De ce nu isi cumpara ei ceva de mancare? Pe oamenii astia nu

Asadar si prin urmare, Coolpad este cel mai tare!

Coolpad Romania, frate

S-au cam gandit ei la toate.

De Craciun sa faci un dar,

Usor pentru buzunar.

Brandul Coolpad nou sosit

Pe piata din Romania,

Foarte repede-a gasit

Sa isi vanda jucaria.

Prin ochii Dianei C.

Dimineata asta as vrea sa mai lenevesc. Simt ca am nevoie de un masaj. Of, n-are cine sa-mi faca. Imi arunc picioarele din pat si dau cu ochii de ochii mei, in oglinda. Ei sunt doar o poarta catre lumea cealalta. Lumea in care traiesc. Am inchise in mine multe sentimente, multe frici, multe bucurii, zambete sau lacrimi. Zambetele le mai scot, lacrimile niciodata.

In dimineata asta, insa, ceva mi se prelinge pana in coltul buzelor. Sterg si zambesc. Zambetul asta merge purtat fara ruj azi.

Inca adormita, ma imbrac, ma incalt si incui usa de doua ori. Azi nu e soare, de ce? In fine, o sa zambesc eu si va fi soare si pentru ceilalti. Pornesc motorul, merg cu spatele vreo 20 de metri ca ies mai repede pe strada aia.

Stanga, dreapta, ca in Bucuresti. Trafic, dar nu ma deranjeaza. Imi place sa conduc. Cel

Lacrimile ei valoreaza mai mult decat orgoliul tau, prostule!

Exact asa: Lacrimile ei valoreaza mai mult decat orgoliul tau! Nu fi incapatanat si du-te si cere-ti scuze. Si nu o data, ci de 1000 de ori, pana te iarta. Sau pana cand va avea curajul sa recunoasca ea ca te-a iertat inca de cand ai iesit pe usa. Dar o doare cand ii spui lucruri dure.

Cine te crezi? Tu nu-ti dai seama cui ii vorbesti? Este viitoarea mama a copiilor tai, este fata de care te-ai indragostit si femeia pe care o iubesti. De ce o faci mereu sa planga? De ce nu te poti abtine din a scoate pe gura aia lucruri pe care stii ca le vei regrata apoi? Ce vrei sa demonstrezi, ca esti desptept?! Bine, esti destept, dar nu aici, ci intr-un univers paralel.

Craciun nou, cadouri noi...de la Coolpad

Se spune ca „un nou Craciun vine cu noi cadouri”. Nimic mai adevarat. Mosul isi pregateste singur sacul, dar trebuie sa ii si scrii ce sa-ti aduca. Anul acesta mi-am dorit sa incerc o noua abordare de scrisoare, cu un nou brand. Mai exact, i-am cerut Mosului un telefon Coolpad, brand nou sosit pe piata telefoanelor mobile din Romania. Asadar si prin urmare de Craciunul asta totul trebuie sa fie nou.

M-a atras la el un detaliu interesant. Procesorul quad core de 1GHz. Mic si neperformant, aparent, insa cliseica vorba „aparente insala” este intru totul adevarata in situatia de fata. Ceea ce il face special este ca tehnologia abordata pentru acest procesor e de 64 de biti, iar pentru cunoscatori este vorba despre Snapdragon 410 MSM8916.

Ecranul este, de asemenea, generos, imaginile vazandu-se foarte bine in cei 4,7 inch, la

Prin ochii Oanei C.

Lumea e mai mare. Parca dintr-o data se vede mai inalta si mai impunatoare. Mainile mele sunt mai mici, mai fine, la fel si pielea. Ochii zboara si ei spre alte parti, iar gandurile au in minte alte ganduri.  Totul pare diferit. Chiar si inima o simt ca bate intr-un ritm ce nu-l cunoscusem pana acum.

Respir mai greu, mai repede, iar pasii imi sunt de doua ori mai mici. Imi e frica, imi e teama de ceilalti, de intuneric, de pustanii pe care ieri ii dojeneam sa se lase de fumat. Chiar si ei ma prievesc altfel. La fel o face si controlorul care ma intreaba daca am bilet...si ma da jos. Ciudat, de data asta nu imi da amenda, ci imi aplica o „corectie verbala”. Salut politicos si o

Prin ochii Danei D.

Aceeasi eu,  o alta dimineata. Acelasi loc in care trebuie sa merg. Ma trezesc usor numai gandindu-ma ca si azi voi primi imbratisari. Probabil, din greseala, unii imi vor spune „doamna”, insa nu ma voi supara. „Dana, copii, nu doamna! Spuneti-mi Dana!”

Ma gandesc la asta in timp ce ma aranjez. „Doar trebuie sa arat immpecabil, nu?!” Cu ruj nu ma dau si cred ca ma imbrac in blugi. Oricum ma schimb cand ajung. Chiar daca mama ma tot bate la cap sa dau „titularizarea”, mie imi place ce fac. E drept, sunt cam obosita in ultima vreme, insa zilele astea libere au prins bine.

Cand intru pe usa simt ca ma umplu cu

Prin ochii femeii pe care am dezamagit-o

Am plans pentru el. De fapt, nu pentru el, ci din cauza lui. Mi-au sfasiat obrajii picaturi de lava, iar fiecare cuvant imi apasa pe timpan, gata sa il perforeze si sa ajunga in cele mai intunecate ecouri ale mele. Mainile imi tremura, iar dependenta de singuratatea lui m-a facut sa intru in sevraj.

Pieptul imi tresarea, dar nu de fericire. Inima mea nu mai batea datorita lui, nu mai batea deloc. Atunci cand imi spunea ca e nefericit alaturi de mine era ca si cum ar fi infipt

Cum sa faci bani pe net :D

Imi bat capul de ceva vreme in speranta de a gasi o solutie pentru a face cativa banuti de buzunar in perioada sarbatorilor. Pe internet e destul de greu! Multe site-uri fantoma care incearca doar sa fure de la tine, nu si sa iti mai dea inapoi. Intr-un timp erau site-uri unde vizionai reclame si primeai cativa centi pentru ele, insa era destul de greu sa scoti banii de acolo. Deci, o alta inselatorie.

Si totusi, mai exista o speranta, o speranta care se intituleaza Câștigă bani promovând Dwyn.ro prin Profitshare. Nimic mai simplu,

Prin ochii Simonei F.

Inima imi suna in piept mai rau decat suna trenul in gara inainte sa plece. Ochii imi stralucesc azi, mai mult ca oricand. Imi trag blugii pe mine, rimelul pe ochi, rujul pe buze si fondul de ten intr-atat cat sa nu deranjeze. Pe ceilalti.

Rad de stirea proasta de la TV, iar reclama de la Fervex ma face sa ma intreb daca nu cumva ar trebui sa ma feresc de raceala zilele astea. Cam frig, da, probabil trebuia sa-mi iau cealalta geaca. Norocul meu ca nu mi-am uitat si manusile.

La metrou e curent, dar oamenii par sa nu bage de seama. Il pierd la mustata pe primul, dar nu e stres, vine altul. O sa intarzii la curs, asta e! Azi sunt fericita. Nu stiu de ce, dar azi asa vreau sa fiu! Zambesc la oameni. Multi imi

Pescarusul si-a luat zborul

Am revazut “Pescarusul”. De data aceasta am privit cu alti ochi piesa. E drept, prima data am vazut doar o repetitie, iar de atunci si pana acum finalul s-a schimbat, mesajul ramanand acelasi.

Interesant a fost faptul ca am trait cu aceeasi intensitate si parca fiecare replica ma surprindea la fel ca la prima reprezentatie. Mi s-a parut foarte buna punerea in scena a regizorului Yann Paraskevopoulos. Personajele vorbesc unele pentru altele, rad la cerere, iau pauza si reincep la batai din palma.

Inceputul este destul de ambiguu. Se

Da linistea mai tare!

Galagie. Galagie peste tot. In ultimul timp simt ca nici gandurile nu mi le mai aud. Acasa e galagie de la vecinul, drumul pana la facultate il petrec in zgomotul imperturbabil al stra-stra-bunicului autobuzelor care inca circula pe traseele noastre, iar la facultate, nici nu mai incape vorba.

Parca as vrea sa am un buton pe care sa apas si totul sa se opreasca din trancanit si doar linistea sa imi gadile urechile. Eh, dar ce sa crezi, nu exista un asemenea buton. Google nu stie de el

Prin ochii lui Radu U.

Diminetile sunt grele. Mai grele ca oricand. Daca aveam ceas cu cuc, sigur as fi mancat cucul ala, iar ce mai ramanea aruncam pe geam. Dar ma ridic, ma spal pe dinti, mananc , iar cand ies pe usa ma si trezesc.

Inspir altfel de o buna bucata de timp si expir atitudine pozitiva. Palaria, unde e palaria? Iar am uitat-o. Azi imi va sta parul in vant. Ala pe care il mai am. Oricum, de maine ma tund scurt, nu suport sa mai vad diferenta de pe  tample.

Dar lasa asta, viata e oricum frumoasa. Azi o iau pe jos spre facultate. Sa-mi mai adun din gandurile ce le-am pierdut in paharul de vin de aseara. Tristul pahar de vin ce-l beau doar cu prietenii, tarziul si rarul, ca altfel nu ar mai avea acelasi efect.

Stau o clipa pe banca din fata statiei de taxi si ma gandesc, in timp ce-mi leg sireturile, la personajul meu. Azi cine sunt? Cine vreau sa fiu? Hmm, oare sa ma joc pe mine? Ar fi plictisitor... Pot fi eu in fiecare zi. Azi vreau sa incerc altceva. Azi vreau sa fiu nemuritor. Oricum murim candva,

Prin ochii altcuiva

"Prin ochii altcuiva". Asa se va numi campania despre care va anuntam acum cateva zile ca va incepe. Sper ca, prin ceea ce va cuprinde, sa aduca zambete pe fata celor vizati. 

Ideea s-a nascut in urma unor discutii pe care le-am avut cu diverse persoane. Una dintre ele m-a rugat sa scriu ceva ca si cum as privi prin ochii ei. Dupa ce am scris am realizat cat de diferiti suntem unii fata de ceilalti, dar si cat de mult ne asemanam. Fiecare inseamna ceva pentru altcineva. Mereu ne plangem ca nu suntem intelesi de cei la care tinem, de profesori, ba chiar de controlorul care ne prinde fata bilet si ne amendeaza. Vina le apartine mereu celorlalti, nu si noua. 

Dar poate, daca ne-am pune in pielea "altcuiva" am intelege mai bine. Daca am fi putin mai empatici poate ne-ar fi mai usor. 

Asadar, in seara aceasta incep postarile din cadrul campaniei "Prin ochii altcuiva". Voi incerca sa privesc prin ochii celor pe care ii cunosc, mai mult sau mai putin. Stay tuned, you could be you! 

Inca o zi pana incepe!!!

Mai este o singura zi pana voi da drumul campaniei de care sper sa va bucurati cu totii. Nu, nu este vorba de vreo campanie electorala, ci despre...

Scutecila te ajuta cu un cadou inspirat

Cred ca a trecut mai bine de un an de cand nu i-am mai vazut. Ei, si ce sa crezi, de data asta vor veni mai multi. Unchiul, matusa, verisorul si... supriza, noua verisoara. Am vazut-o doar in poze, insa deja sunt indragostiti de ochii ei albastri si de fata ei rotunda si grasunica.

Vor ajunge in cateva zile si inca ma gandesc la un cadou care sa o incante. Totusi, este micuta, nu cred ca se poate bucura ea, mai degraba parintii vor fi incantati. Jucarii? E prea mica. Suzeta? Prea clasic. Eu vreau sa se bucure ea, nu parintii! Mmm, dar daca impac pe toata lumea cu un cadou foarte util? Util, dar cat de util si unde il gasesc acest cadou util?

Hmmm, dar cred ca stiu ce ar merge perfect. Am vazut recent la o mamica prin parc un port-bebe foarte interesant. Ea se misca in voie, copilul parea ca nu este incomodat. Clar, asta voi cumpara si eu! Dar de unde?

Scotocesc internetul cu o hotarare de nedescris in cautarea cadoului mult ravnit cu care sigur voi face senzatie.

Tehnologia ne face sa uitam

Distribuie daca esti de acord!Cu totii uitam sa ne traim "viata reala" uneori!(Y) Radiosimplu96.4fm
Posted by Radiosimplu96.4fm on Wednesday, October 21, 2015

Ne-am dezvoltat atat de mult si sunt atat de pasionati de gadget-uri incat uitam sa mai traim. Facebook-ul este cel mai bun "prieten" al nostru, iar iluzia pe care ne-o ofera reuseste mai mereu sa ne faca sa uitam de realitate. Poate daca ne-am opri putin din tastat si am ridica privirea din telefon am vedea ca lumea e frumoasa...

Video-ul nu e nou, dar este autentic...din ce in ce mai autentic

Mai sunt doua zile pana la...

Pana la... pana voi lansa o campanie. Ce va include aceasta campanie? Mmm, nu vreau sa dezvalui inca, dar, asa cum am mai zis, va va include si pe voi. Stay tuned!

Flori de lux pentru o persoana speciala

Se apropie. Vine cu repeziciune. Timpul nu ma mai ajuta, ba mai mult, imi apasa pe umeri din ce in ce mai tare. Nu ma simt inspirat anul acesta si nici timp sa ma plimb printre rafturi nu am. E imperativ sa ii fac un cadou, insa, ce cadou? Ciocolata? Mmm, nu ii place! Ceva de imbracat? Of, daca nu nimeresc marimea!? Parfum? Are destule!

Gata, stiu! Ii iau flori. Cu ele nu pot da niciodata gres! Dar cine mai are timp mers la florarie, tocmit cu vanzatoarea, luat buchetul, carat pe la serviciu, adus de la serviciu si, in eventualitatea in care nu s-a ofilit deja, inmanat cu bucurie?

Ce sa fac, ce sa fac? Dau repede o cautare pe Google, ca doar el le stie pe toate. "Flori", "cadouri florale", "buchete de flori". Parca nimic nu imi place.

Mai sunt 3 zileeee !!!

Pana la ce? Haha. Nu vreau sa dezvalui nimic inca. :D Va las sa ghiciti. Va spun doar ca are legatura cu voi :D 

Vine Craciunul...Bloggerilor!

Vine Craciunul! Nimic nou, doar vine in fiecare an, nu!? Pana acum il asteptam pe Mos Craciun cu bratele deschise, ca poate, poate, o avea in fundul sacului ceva si pentru mine. Anul asta, insa, va fi putin mai diferit. Mosul deja si-a folosit puterile magice pe care le-a pus in functiune inca de pe 27 noiembrie. Nu de alta, dar sa pot vorbi si eu la telefon ca omul si nu sa incerc sa folosesc telepatia. Functioneaza din cand in cand, dar se lasa cu dureri de cap si nu e bine. Aspirina s-a scumpit si ea teribil!

Tata uita

>

Tata uita. Si al meu si al tau. Dar nu despre el este vorba aici. Este, mai degraba, despre cine suntem noi, cum vrem sa fim si cum abordam lucrurile, oamenii. Redau integral un articol care, chiar daca a fost scris cu mult timp inainte sa ma nasc eu, este inca de actualitate.

Sfat: Citeste in intregime!

"Tata uita" - de W. Livingston Larned

"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.