Like pe facebook!

sâmbătă, 7 aprilie 2018

1697 de bucăți

Sala aproape se golise. Unul câte unul ieșeau, în liniște, înmărmuriți. Chiar nu mai ai ce să zici după un astfel de final. Doar taci. Cine ar fi crezut că el era? Nimeni. 1697 de bucăți. Și le crezuseră pe toate. Chiar dacă nu le-a avut pe toate la el.

Henry glumea de fiecare dată după spectacol. ”Nici eu nu știam. Nu aflu decât atunci când se termină. Apoi uit.” Așa le răspundea, făcând gestul lui de reverență cu mâna.
Dar de data asta a spus adevărul. Chiar nu mai știuse. Uitase gustul, simțea altfel, iar mirosul semăna cu mirosul de scândură udă și puțin putredă.
...
Nici nu și-a mai strâns lucrurile. Le-a lăsat pe scenă. Doar bandana a luat-o cu el și a legat-o la cealaltă mână. A strâns-o mai tare de data asta. Voia doar să mai simtă o dată.  

miercuri, 21 decembrie 2016

L-am redescoperit pe Iona

L-am redescoperit pe Iona. Era la fel cum il lasasem ultima oara pe foile prea obosite sa il mai suporte: curios, energic, incercand mereu sa „evadeze” din burtile de peste care l-au inghitit de atatea si atatea ori. Dar isi pierduse ecoul. Probabil din incercarea lui absurba de a-si gasi drumul. Oricum, era pe mare, nu avea de ce sa strige si nici nu era nimeni sa il auda. Chiar si asa, mai bine ca l-a pierdut. S-ar fi speriat pestii!
Era viteaz. Isi cauta necontenit drumul sau spre lumina, trecand prin intunericul din mana dreapta si prin cel din salcamul din

duminică, 2 octombrie 2016

Traim intr-o atemporalitate virulenta

Sa admitem, deci, ca intr-un prezent continuu suntem niste statici, mediocrii efemeri. In incercarea noastra de a dovedi contrariul ne razvratim asupra tot ceea ce inseamna simplu, modest, frumos. Traim constient intr-o perpetua schimbare a starii de agregare a propriului sine si ne ascundem sub limitele omenesti impuse de creier, ci nu de trup.

duminică, 25 septembrie 2016

De la 1 pan’ la 7 noi am degustat Vinarte


Ca sa va lamuresc inca de la inceput despre ce este vorba, pe 13 septembrie am fost cu bloggerii craioveni la Restaurant Epoca la o degustare de vin foarte speciala, organizata de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro. Spun speciala pentru ca, de data aceasta, nu mai putin de 7 vinuri de la VinArte au fost nevoite sa indure papilele noastre gustative. Ei, si nu ca m-as plange, ca daca m-ati pune sa aleg, nu as sti sa va spun care mi-a placut mai mult! Iar cum vinul nu vine niciodata singur, ci insotit de o branza de soi, Delaco a scos artileria grea si-a insirat pe farfurie ce are mai bun.

vineri, 2 septembrie 2016

Sa inceapa SuperBlog

Nu mai departe de primavara asta ma inscriam intr-o competitie super cool de blogging: SuperBlog. Am trecut prin multe probe, am tras de mine sa respect termenele limita, iar totul s-a inchiat cu un onorabil loc 20 la prima participare. (Participare adevarata, ca am mai avut o tentativa acum ceva vreme, insa nu prea stiam eu cu ce se mananca blogging-ul atunci).
Ei, si pentru ca mi-a placut atat de mult nu pot rata ocazia sa nu ma inscriu si la competitia din toamna aceasta, unde sper sa ma distrez cel putin la fel ca ultima data, sa ma revad la gala cu oamenii pe care i-am cunoscut deja si sa cunosc altii noi. 
Dar sa nu mai lungim vorba and Let the blogging games begin! And the jury be ever in your favour!

marți, 17 mai 2016

Un burrito, por favor!

         
Zi de duminică, afară călduţ, plimbare prin noul sau...vechiul centru al Craiovei. Câteva ore bune m-am învârtit cu prietenii, am mai discutat despre Teoria Relativităţii, despre adevăr în sensul său generic, am regândit Teorema lui Pitagora şi am dezbătut un alt subiect foarte important: dacă Liverpool sau Sevilla câştigă finala Europa League de mâine.
Dar cum se zice: „vorba lungă, sărăcia omului” sau în cazul nostru „vorba lungă, sărăcia...stomacului?!” Oricum ar fi, ne-a venit foame după atâta pălăvrăgeală. Întrebarea firească era nu „unde mâncăm?”, ci „donde comemos?”. Nu de alta, dar aveam în grup un fan înrăit al FC Sevilla care se dădea mare şi tare că ştie spaniola.

vineri, 29 aprilie 2016

Prin ochii lui Vizante

Prin ochii lui Vizante doreste sa surprinda un om care munceste din plin pentru ceea iubeste cu adevarat: rapp-ul. Nu puteam sa ma vad prin ochii lui altfel decat in rime de rapp, trecand in revista si cateva piese de-ale lui. In curand va pregateste si o surpriza, asa ca stati pe faza zilele astea! La sfarsit, va las si un link sa-i ascultati pasiunea. Merita!

De pe strada, dintre blocuri
Acum am ajuns departe,
Am trecut prin multe focuri,
Numele meu e Vizante

Nu ma las batut cu una,
Nici cu doua, nici cu trei,
Nu am suportat minciuna,
Mi-au ajuns si cativa lei.