Like pe facebook!

miercuri, 21 decembrie 2016

L-am redescoperit pe Iona

L-am redescoperit pe Iona. Era la fel cum il lasasem ultima oara pe foile prea obosite sa il mai suporte: curios, energic, incercand mereu sa „evadeze” din burtile de peste care l-au inghitit de atatea si atatea ori. Dar isi pierduse ecoul. Probabil din incercarea lui absurba de a-si gasi drumul. Oricum, era pe mare, nu avea de ce sa strige si nici nu era nimeni sa il auda. Chiar si asa, mai bine ca l-a pierdut. S-ar fi speriat pestii!
Era viteaz. Isi cauta necontenit drumul sau spre lumina, trecand prin intunericul din mana dreapta si prin cel din salcamul din
fata casei. Dar nu se temea de asta, pentru ca stia ca poate stinge cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse. Putea stinge papucii de langa pat, cuierul, tablourile...
L-am redescoperit pe Iona. Si era ingrijorat. Se gandise sa puna la intrarea in orice suflet un gratar, ca sa nu bage nimeni in el cutitul. Ca de, sunt atatia care ar taia in carne vie doar ca sa ajunga acolo unde cred ei ca le e mai bine.
In loc de pesti prindea umbrele norilor care se asezasera pe navod. Iar tot cu acelasi navod prinsese si soarele, pe care l-a pus la sarat, crezand ca va tine mai mult. Si nu intelegea de ce oamenii isi mai pierd timpul cu lucruri pe care nu le folosesc dupa moarte. Se framanta el incercat sa inteleaga acest aspect, dar totusi, voia sa se nasca. Nu prea i-a iesit prima viata, ca nu toti pot trai dupa pofta inimii. Dar, mama, mai naste-ma o data! Poate a doua oara o fi mai bine. Naste-ma mereu, mama si nu te speria numai de atata, zicea el din toti rarunchii de muritor.
Cat despre viitorul, nu il poti ghici, dar cu trecutul mai ai o sansa. Incerca sa-si ghiceasca trecutul, apropae ca uitand si cum il cheama. Uitase cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghiaosa, formata din ani, pe care o traise. Era atat de tarziu in el...De ce toti oamenii trebuie sa se culce la finalul vietii? se intreba.
Ca in final, spasit de atatea intrebari fara raspuns si de o viata traita in cautarea libertatii, si-a dat seama ca drumul era bun, doar ca directia era gresita. Dorinta de eliberare i se citea in ochi, caci, nu-i asa, razbim noi cumva la lumina!

...Si a razbit! Iar dupa ce-a razbit, l-am redescoperit pe Iona, din talpi si pana in crestetul capului. Nascuse in mine emotie, durere, exaltare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu