Generatia care nu spune povesti

Poezia asta am mai postat-o pe pagina de Facebook, nu demult. Nu stiu la cati a ajuns, insa acum sper sa ajunga si la voi.

Generatia fara povesti

**Nota autorului : a se citi strigata**

Genertia mea nu spune povesti
Si nici nu le asculta pe cele spuse.
Noi suntem conectati la univers
Prin cabluri, nu prin lacrimi scurse.

Si ne prapadim timpul intre taste
Fara sa stim ce inseamna libertatea.
Speram sa ajungem departe,
Dar degeaba, daca nu ne place cartea.

Vrem sa crestem mari si avem iluzii,
Dar uitam ce inseamna sa fii uman.
Suntem invrajbiti doar de concluzii
Despre altii, si intindem mana doar dupa ban.

S-a pierdut moralitatea si s-a inlocuit cu nesimtirea,
Dar credem in dreptate fara sa ne mai inchinam.
Construim din chip cioplit mantuirea,
Iar la nevoie uitam sa ajutam.

Suntem noi, cei de pe urma ,
Cei pe care iti e teama sa-i privesti.
Cei carora le place efectul de turma,
Generatia care nu spune povesti.

....

Si uitam sa mai traim in realitate
Plictisiti parca de o strangere de mana,
Am inlocuit cuvantul „departe”
Si ne iubim, din cand in cand, in gluma.

Noi nu mai stim sa sarutam icoane,
Iar din sangele nostru tasteste alcool.
Doamne, unde esti acum tu, Doamne!
Suntem plini de haine, dar sufletul ne e gol.

Si am crescut, iar asta e greseala voastra
Ca n-am ramas acolo, doar copii!
Macar asa iertarea-ar fi de partea noastra
C-am fi fost inocenti, nu chiulangii si repetenti.

Suntem si buni, dar mai putini se pare,
Hai sa le spunem ca nu e bine sa lovesti!
Hai sa privim razand, la soare-n departare,
Noi, generatia, ce nu mai asculta povesti.